Serios!

Voi, cei care intraţi aici, aflaţi că toate postările de pe acest blog,fără excepţie, sunt pamflete,pure ficţiuni,produsul imaginaţiei autorului,sau interpretări parodice ale realităţii în viziunea strict personală a acestuia.

joi, 30 decembrie 2010

UN OM CUM SE CADE


Vă amintiţi filmul acela cu Keanu Reeves în care el sare dintr-un avion, fără paraşută si dă din craci  ca cei săraci (cacofonia a venit la pachet cu expresia din popor)pînă ajunge in cîrca lu` Patrick Swayze care, mai dotat, are şi paraşută?
Nu vă amintiţi.Nu-i nimic.Îmi amintesc eu, în schimb, cum în urmă cu vreo 15 ani, după un spectacol în discoteca Vox 4 You (parcă aşa se numea) din campusul Tudor Vladimirescu, nişte puştoaice îmi cereau autograf iar vedetu de mine, ca să fiu şi mai teribil decît mine însumi, i-am scris uneia dintre domnişoare ceva de genul „să trăiesti viaţa ca şi cum ai sări din avion fără paraşută”.Mă gîndeam la senzaţii tari, la riscuri asumate, pe scurt, să nu te plictiseşti, să trăieşti la maxim.
Nu m-am gîndit că poate avea şi alt sens, cel pe care îl are azi pentru mine.
În fiecare dimineaţă, trezitul, pregătitul şi plecatul la serviciu sunt comparabile cu renunţarea la interiorul călduţ al unui avion particular, cu tot confortul presupus şi a sări în frigul de afară fără paraşută.Ziua se petrece ca un salt în gol, nu mă atinge nimic, nu ating nimic, e goală ca vazduhul, ba nu, din cînd în cînd mă mai ciugulesc de fund nişte vulturi şi nişte ciori.Şi cad aşa, terorizat de cele două perspective ale deznodămîntului, moarte sau schilodire pe viaţă,pînă văd sub mine avionul familial şi reuşesc să mă prind de sfoara aruncată de fiul şi soţia mea şi apoi să urc la bord, la căldură.
Cum care sfoară? Păi nu mă sună ei pe la sfîrşitul programului :”hai nu mai vii odată, că n-avem pîine!!!” ?.

sâmbătă, 25 decembrie 2010

TINEREŢE FĂRĂ RUINE CREŢE


Mi-e dor de Tudoru` cel vechi
Unde perechile n-aveau perechi
Unde căminele făceau trotuarul  goale:
Paralelipipede  repetente, cu balcoanele la soare!
Dacă priveai-nauntru dinafară,
Ferestrele dădeau spre-ntreaga tară.
Iar tara avea sunet de chitară…
Cu  mici excepţii :vacantele de vară.
Nesăbuite campus, ce nasol,
Te-au ingropat intr-un coşciug de mall,
În cimitirul intereselor meschine.
Iar noi,rămasi fără de viaţa de apoi,
În loc să-ţi fim bahici strigoi,
Ţi-am devenit ruine.

joi, 23 decembrie 2010

PLANETA MAIPUŢELOR

Aseara am fost rapit impreuna cu echipajul meu si dus aproape cu forta pe Planeta Maiputelor.
Maiputele sunt neoameni de sex feminin, de fapt de mai multe sexe feminine, ca au mai multe pute.
De unde si numele, Maipute.
Sunt si neoameni de genul masculin, numiti Maicoi, dar mai putini.

Atît maipuţele cît şi maicoii sunt, de regulă, selectaţi de Alieni - o rasă mereu superioară nouă -să ne conducă pe noi,oamenii obişnuiţi, monopuţoi.Să ne conducă pe ultimul drum, cu ocolire printr-o viaţă de muncă al cărei unic scop e să imbogăţească Alienii şi maipuţele.
   Criteriile după care Alienii selectează fiinţele care să conducă celelalte fiinţe şi să le asigure îmbogăţirea pe diferite planete ale Universului sunt simple : să nu aibă suflet,inteligenţă sau conştiinţă.Pe planeta de unde unde sunt eu de fel, aceste defecte (părerea mea) sau calităţi (părere tot mai generală) le au Maipuţele si Maicoii.Avînd mai multe organe din cele enumerate mai sus, normal că au şi o cantitate de sînge mai mare în toate aceste organe, iar asta e tot ce vor Alienii să aibă un lider,un manager de-al lor : sînge-n instalaţie!


ŞOCANT!!! INTERESANT!!! Plictisitor.
Maipuţele şi Maicoii, seara, se închină la propriile organe genitale.Le jură credinţă pe viaţă, le mulţumesc pentru unde au ajuns acum, le îndepărtează supărările, suspiciunile de peste zi.
Ele nu spun Tatăl Nostrula culcare, ci spun “Mama Voastră” când se inervează ,le imploră ca din “mic tu fă-mă mareşi din “slab, tu fă-mă tare”.Asta e religia lor: “decît să moară mă-sa, mai bine să moară mama mea şi să încasez eu poliţa de sigurare de viaţă!!! „Mînca-ţi-aş.

-         Din organe genitale ne-am întrupat, în organe genitale ne ducem!Şi se cam duc, de fiecare dată cînd un monopuţoi ca noi le trimite acolo.Adică de vreo 1200 de ori pe minut.







Despre aceasta stressanta aventura - in curind! (nu stiu ce inseamna pentru voi"curind", dar pentru mine inseamna "cind oi avea eu chef").

miercuri, 22 decembrie 2010

Lasă-mă să dorm la televizor




     - PAMFLET -


Azi e 22 decembrie,se implinesc 21 de ani de la Revoluţia română din 1989.
Ci.Nicu,personajul nostru imaginar,se întreabă cum a fost posibilă:
-Încerc să-mi explic cum.Concluzia: nu era program la televizor.
De prea multă  vreme.Nivelul scăzut de otevite din organism i-a înnebunit pe români.Otevitele nu sunt, cum ar părea la prima vedere rumegătorii de OTV,ci sunt celulele secretate de glanda televizionară a românilor.Aşa s-a născut OTV-ul, la nivel celular.De fapt era în sîngele românilor, Dan Diaconescu nu face altceva decît să răspundă unei necesităţi organice a românului, necesitate ca oricare alta, nu-i aşa?Cînd îţi vine să te pişi, te duci la budă (majoritatea),cînd îţi vine să mănînci te duci în vizită, iar cînd ţi-e sete, înseamnă că e dimineaţă şi trebuie să bei multă apă.Şi parcă mai era o nevoie a organismului...dacă mi-aduc aminte, vă spun.Ideea e că nevoile de bază trebuie satisfăcute.La români, tîmpitul la televizor,a se citi privitul la tv e o nevoie organică, primordială, derivînd din nevoia de bîrfă,din invidie,din trufie, din “să moară capra vecinului”.
Azi se fac tot felul de greve.Cea mai stupidă e greva profesorilor, care aduce numai bucurie.Guvernanţii nu-i plătesc, copii nu merg la şcoală, magazinele etnobotanice îşi cresc profiturile, iar televiziunile au subiecte.Profesorii se văd şi ei un pic la televizor.Toată lumea e multumită.Nimeni nu-şi pune problema că am ajuns aici datorită lipsei de educaţie şi că numai educaţia ne poate scoate din groapă.Grevă la CFR, la RATB, la nu-ş ce fabrică, la Finanţe, la Poliţie, sindicalişti prosperi, excursii cu autocarul în Capitală, mici, bere, dansul pinguinului.Mai moare cîte unu aşa, de greaţă, dar să trecem la ştirea următoare...
Ia să facă grevă televiziunile şi societăţile de cablu.Nasol.Ce fel de grevă e asta pe care n-o vedem?Bine, ne urcăm iar cu lighenele pe casă, ne uităm la ruşi şi la bulgari, dar asta, vorba lu`Băse prin gura lui Boc (la boca del Boc),"asta nu e o soluţie".Mogulilor, fraierilor, dacă vreţi să-l daţi jos pe Chior,daţi STOP la televizor!Voi faceţi invers:băgaţi la greu emisiuni de contră, omul stă pe canapea, o bere bea si năduful si-l răcorea cînd Gîdea si Badea pe putere o-njurea (licenţă poetico-manelistă).Închideţi mogulilor televiziunile şi veţi vedea cum iese lumea la revoluţie.La revoluţie adevărată, nu la mici si pinguin.
Pentru români, pentru omul zilelor noastre, televiziunea e Dumnezeu, televiziunea e Viaţa.Asta e.Te trezesti, dai drumul la televizor.Cînd nu ai ceva anume de făcut, te uiţi la tv.E simplu.Nu mai trebuie să gîndeşti.La televizor dormi şi cînd eşti treaz.Nu, dar n-am sa fac o analiză a efectelor televiziunii asupra omului.Despre asta s-au ocupat alţii care au şi publicat cărţi.Normal, doar nu era să facă emisiuni tv despre nocivitatea uitatului la televizor.Problema cu cărţile e că cine le scrie cam ăla le şi citeşte.
Am văzut cum a fost posibilă Revoluţia, care e ceva bun,pozitiv,progresist, măcar aşa, ca idee.Lipsa de teletîmpeală.
Dar cum a fost posibil dezastrul de după?Cum s-a ajuns aici?!Despre aceasta într-o emisiune viitoare.Şi în toate emisiunile trecute.
Urăsc să dau sfaturi.Pentru că nu sunt urmate, normal.Dacă pe lumea asta, sfaturile ar fi fost luate în seamă, am fi trăit după cele 10 Porunci,nu după coduri penale.
Şi ce dacă? Iaca dau:renunţaţi cîte un pic la tv şi veţi avea o mică Revoluţie personala (în sensul bun)în fiecare zi.

E plictisitor textul, nu-i aşa?
Mâine voi scrie ceva mai interesant.Mult mai interesant.
Sigur.
Ceea ce nu-mi place e că toate lucrurile interesante se petrec "de mâine", iar eu mă aflu tot timpul într-un căcat uscat numit "azi".