Serios!

Voi, cei care intraţi aici, aflaţi că toate postările de pe acest blog,fără excepţie, sunt pamflete,pure ficţiuni,produsul imaginaţiei autorului,sau interpretări parodice ale realităţii în viziunea strict personală a acestuia.

sâmbătă, 12 februarie 2011

Mubarace, n-am ce-ţi face,boborul nu te mai blace,măi !

 



      Aşa e viaţa, ca o spinare de cămilă.Cu suişuri şi coborîşuri.Cînd eşti sus, pe cocoaşă, vezi mai departe, te uiţi la toată lumea de sus, eşti primul care vede oaza.Da` îţi cam intră cocoaşa-n cur.Cînd eşti mai jos, nu te mai remarci prin nimic dar stai mai comod.Lăsînd la o parte filozofia asta de maimuţă, ne aliniem şi felicităm boborul egiptean şi brieten, măi! Hai, că se poate!Aţi construit voi piramide cu spatele, aţi îmbogăţit niscaiva faraoni atît pe timpul vieţii lor cît şi după moarte,  da n-a durat nici cinci mii de ani şi odată v-aţi scuturat jugul de pe grumaz!
   Toţi liderii lumii, bucuroşi, au profitat de ocazie şi au mîncat un pic de căcat electoral spunînd că uite ce lecţie a dat poporul egiptean lumii întregi, adică guvernare cu sila nu se poate.Hai, mă, să muriţi voi!
Normal că-s bucuroşi, uite fraţilor, se poate fura un popor vreo 5000 de ani pînă să se trezească.Dragi români, acum e un moment bun să intraţi în depresie profundă : noi suntem furaţi abia de 2000 de ani.Şi se pare că putem îndura mai mult decît egiptenii.Multe piramide financiare gen CARITAS, GERALD,PHILADELPHIA se vor mai construi în deşertul prostiei româneşti.
   Privind la televizor secvenţele alea parcă desprinse de la Campionatul Mondial de fotbal, cu suporteri agitînd steaguri pe străzi, normal că te apucă aşa, un entuziasm, un „hai cu egalarea!, uite că se poate”.
Şi după aia, ce ?
În filmul de desene animate NEMO, este o secvenţă la final,în care nişte peşti de acvariu evadează în ocean,  dar sunt ambalaţi în nişte pungi transparente mici, pline cu apă (stăpînul acvariului se pregătea să cureţe acvariul, de aceea îi scosese şi-i pusese în nişte punguliţe cu apă legate la gură), pungi care-i ajută la evadare prin rostogolire.Ajung în ocean, aşa, ambalaţi în pungi, se bucură ca poporul egiptean de libertate, apoi unul întreabă, sec :”Now what?”
Nu poţi fi liber cu adevărat în lumea de azi, oriunde te-ai afla.Eşti închis în punguliţa conceptului de profit, a intereselor meschine a celor care conduc lumea, într-un cuvînt, eşti prizonierul banului.
Ce ne-am mai bucurat şi noi la Revoluţie! Era vorba aia, schimbarea regelui, bucuria nebunilor,ceva de genul ăsta.Cîţi ani are Hosnişor? 83 !!! Omul ăsta e deja o mumie! În fine, dacă-l conservă bine, le va folosi peste vreo 20 de ani la alegeri, nu ca noi, care...sau lasă.
  Aşa iluzorii cum sunt, victoriile oamenilor mici, neimportanţi ca indivizi, dar importanţi ca număr, proşti da mulţi, sunt un lucru bun, ca test de putere.Încă se mai poate.Utopic vorbind,dacă ar fi canalizată spre distrugerea noţiunii de profit, de acumulare, de bani, această putere a celor mulţi, ar reda dreptul la viaţă la pachet cu fericirea de a trăi ghiciţi cui. Celor mulţi.Lor înşile.
 Dacă ţineţi la curu vostru, nu mai ucideţi pentru un loc pe cocoaşă ca să ajungeţi primii la oază!
Daţi-vă jos şi haideţi să facem oaza aici.
Iar am pornit de la un subiect şi am plecat razna printre dune.Ce pot să spun, ăsta-i farmecul blogului personal.

comentariu postat pe facebook:
"Trebuie sa recunoasteti ca zilele astea va uitati la ei cu invidie! Hai, recunoasteti!Asa sunt revolutiile astea, ca sexul; te simti excelent un timp scurt, suporti consecinte mult timp dupa.Pt binele natiunilor, ar trebui sa avem revolutii cel putin saptaminal...si mai important, ar trebui sa mai schimbam partenerii!!! Ca revolutii a-trois inca n-am vazut."

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Lăsați orice comentarii, voi ce intrați aici!