AVOID THE VOID

 

ENTER THE VOID (2009)

Regia: Gaspar Noé;Scenariul: Gaspar Noé în colaborare cu  Lucile Hadzihalilovic; Cu:Nathaniel Brown, Paz de la Huerta şi Cyril Roy.

 Un film care n-o să vă placă.Autorul şi-a luat prea multe libertăţi şi asta deranjează.Şi-a băgat pula la figurat şi la propriu (celebra secvenţă filmată chiar din interiorul unui vagin) în toate convenţiile care ne fac viaţa tîmpit de comodă.Deranjează în primul rînd durata filmului, undeva spre trei ore.Deranjează trecerile de la o scenă la alta care se fac în zbor, nu prin tăieturi la montaj.Deranjează pentru că nu ne-a avertizat nimeni că la filmul ăsta nu te relaxezi deşi filmul,ca produs, a ajuns sinonim cu repausul, să priveşti un film înseamnă să dai RESET creierului, domnul Gaspar are tupeul să ne propună să dăm ENTER.Deranjează pentru că ne aruncă într-un teritoriu necunoscut, nu ştim ce facem, ne uităm la un film porno sau e artă?Panică maximă, nu ştim. Nu ne-a spus nimeni, n-a dat la televizor nici un comentariu, nu e cu actori celebri.Ok, filmul a luat vreo două premii dar asta nu ne linişteşte prea tare.Ne extaziem în faţa Giocondei pentru că suntem snobi, aşa s-a stabilit la nivel planetar : Gioconda e o foarte importantă operă de artă.Ne uităm la urîta aia care se uită înapoi la noi cu expresia ei tîmpă de româncă ştergătoare la cur de babe italiene, nici nu ştim exact cine a pictat-o, dar ne simţim împliniţi că de acum înainte putem ţine piept oricui povesteşte că a fost la Luvru.Deşi, ne simţim mai bine la terasa din colţ, cu bere rece şi mititei.

 Filmul lui Gaspar deranjează pentru că nu ne lasă în pace să mîncăm popcorn.Nu e artă pentru stomac.O fi pentru suflet ? O fi pentru creier Poate arta se mişcă mai repede decît ne adaptăm noi, poate evoluţia artei determină apariţia de noi organe sau abilităţi pentru a o percepe.Sau poate determină atrofierea celor existente.Ne transformă.Nu ştiu ce prostii debitez aici, dar iată-mă la finalul acestui film punîndu-mi întrebări.Bine, întrebări mi-am pus şi după Titanic, la modul "cine naiba m-a pus să merg la filmul ăsta?!".

Nu ştiu, poate nici nu e artă, nu ştiu cine stabileşte lucrurile astea.Nici nu contează.Normal ar fi ca fiecare să decidă pentru el.Pentru mine a fost altceva decît încă un film.

 Cu cît încercăm să umplem vidul cu droguri, cu sex, cu bani, cu ură, cu crimă, cu consum,cu reclame,cu supermarketuri,cu atît îl adîncim, îl mărim, creăm noi celule de vid.Şi cercul vicios continuă, pentru că încercăm să le umplem şi pe acelea la fel, creăm altele şi tot aşa.

 Doar dragostea adevărată poate umple vidul, poate învinge moartea, poate aduce viaţa.

 Cu cît ne îndepărtăm de noi înşine, cu atît intrăm în vid, vidul ca opus al Creaţiei Divine, nu ca mod de ambalare a mezelurilor feliate.