Serios!

Voi, cei care intraţi aici, aflaţi că toate postările de pe acest blog,fără excepţie, sunt pamflete,pure ficţiuni,produsul imaginaţiei autorului,sau interpretări parodice ale realităţii în viziunea strict personală a acestuia.

luni, 18 aprilie 2011

Paradoxul gîndirii pozitive


Ca de obicei, întîmpin mari probleme de adaptare la început de săptămînă.Nu înţeleg ce-L amuză aşa tare pe Dumnezeu să mă vadă în acest loc fără nici o legătură cu ceea ce sunt eu de fapt.Nimeni nu ştie ce sunt eu de fapt, eu nici atît,dar în nici un caz om de vînzări.Asocierea mea cu această meserie mă transformă într-o severă depresie ambulantă.
Apropo, am auzit una bună: “românul s-a născut poet şi a murit om de vînzări”.
Vor urma în acest text fraze oarecum reprobabile, spre deliciul meu meschin.Dar fără aceste rînduri, scrise în această clipă, eu crăp.Mă ia cu Salvarea şi iar dă Ciuhodaru interviu despre etnobotanice la TV.
Am sociofobie, mă irită oamenii care intră în mica dar dramatica noastră agenţie.Energia lor negativă e mediul nostru zilnic de lucru.Mai sănătos pentru psihic e să lucrezi la morgă, pe cuvîntul meu.Uite la ei.Stau ca vitele la rînd - eu m-aş reorienta imediat, n-aş sta la nici un rînd niciodată, există internet, ţăranilor! – şi se holbează la noi cu reproş, de parcă am fi noi responsabili pentru arborele lor genealogic la rădăcina căruia s-au pişat toţi cîinii istoriei, de a rezultat omul de tip nou, mai prost decît maimuţa din care se trage.
Pe cuvînt că ajung să-i înţeleg pe sinucigaşi.Cum spun stupizii ăia de americani, care vorbesc numai in expresii prefabricate, “cînd viaţa îţi oferă numai lămîi, fă o limonadă”, dar ce te faci cînd viaţa îţi oferă numai căcat uscat? Ce faci? Îl pui la fermentat şi faci rachiu,iar cu rachiul faci ciroză şi mori bîrfit cu satisfacţie de toţi cunoscuţii, “betivanului aşa i-a trebuit”, vor povesti ei la o bere şi o votcă.Dar ce e cu toate răutăţile astea?Să gîndim pozitiv!
Dar ca să gîndeşti pozitiv, prima condiţie e să gîndeşti.Iar cînd n-ai ce face şi începi să gîndeşti, ai belit-o.Ieşi din mulţime şi te trezeşti singur, marginalizat ca gînditoru de la Hamangia.Asta va fi viaţa ta de acum încolo: singurătate, depresie şi puţină moarte.
Nu e nimic pozitiv în asta.Acesta e paradoxul gîndirii pozitive.
Data viitoare despre Rezultatul Paradoxului gîndirii pozitive. 

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Lăsați orice comentarii, voi ce intrați aici!