Serios!

Voi, cei care intraţi aici, aflaţi că toate postările de pe acest blog,fără excepţie, sunt pamflete,pure ficţiuni,produsul imaginaţiei autorului,sau interpretări parodice ale realităţii în viziunea strict personală a acestuia.

duminică, 22 mai 2011

Paradoxuri de duminică

- pentru a mări, daţi click pe imagine -


  Pentru mine, răspunsul la marea întrebare a vieţii, "Ce aş face dacă aş cîştiga la LOTO"?, e cît se poate de clar:aş călători.Asta e pasiunea mea no.1.Aşa am descoperit cît de proastă e combinaţia dintre pasiuni şi sărăcie.Serios, nu e prea grozav să te cocoşeze pasiunile de abia să mai mergi şi să nu ai bani să le mai satisfaci puţin, din cînd în cînd.Cu toată sărăcia, pasiunile găsesc moduri diverse de a se manifesta.Fiind prezente zi şi noapte în subconştient, ele determină acţiuni, gînduri, care să le satisfacă într-un fel sau altul.
 De exemplu, dorinţa de a călători.Dacă nu reuşesc cu picioarele, călătoresc involuntar cu gîndul.Introspecţie.Fiecare om e un univers de gînduri, de trăiri, de concepţii.Călătoriile în interior pot duce la descoperirea unor teritorii cel puţin la fel de fascinante ca şi cele exterioare nouă.Ce e o călătorie, de fapt?O simplă deplasare a corpului nostru din punctul A în punctul B?Pentru unii, poate fi o deplasare din punctul în care se plictisesc şi cască "Aaaa..." în punctul în care be.Şi be şi be, pînă nu mai ai cu C, că D!Se termină banii.O călătorie e de fapt ceea ce cîştigă sufletul nostru în contact cu noutăţile exterioare sau interioare întîlnite.Cînd eşti constrîns să rămîi fizic, în acelaşi loc, te îndrepţi cu gîndul spre ceea ce simţi, ceea ce ţi se întîmplă înlăuntrul fiinţei tale.Astfel, acest blog al gîndurilor şi trăirilor mele devine un jurnal de călătorie, întîmplările de peste zi devin noi teritorii ce merită analizate pe măsură ce sunt descoperite.Viaţa de zi cu zi devine o aventură plină de suspans, pericole, revelaţii, în care nu ştii ce te aşteaptă după următoarea cotitură, o aventură pe viaţă şi pe moarte, ca extreme.Aşa cum un segment de dreaptă este o mulţime limitată, dar infinită, deoarece între capetele ei încap o infinitate de puncte, viaţa unui om, deşi limitată între momentul naşterii şi cel al morţii, poate cuprinde o infinitate de experienţe, gînduri,trăiri, care merită povestite.Paradoxal este faptul că noi nu avem timp să ne trăim viaţa în totalitate, nu avem timp să experimentăm tot ceea ce zace în noi , universul infinit al individualităţii noastre.Raportat la această nesfîrşire, numărul experienţelor noastre de viaţă, oricît de mare, este egal cu zero.Cine a trecut pe la liceu ştie că un număr oarecare, oricît de mare, "n", împărţit, adică raportat la infinit este egal cu zero.În concluzie, noi nu trăim deloc.
 Dar paradoxul nu se opreşte aici.Haideţi să raportăm numărul "n" al experienţelor pe care le trăim la zero, tocmai am demonstrat că nu trăim deloc, deci conform teoremei de mai sus avem zero experienţe de viaţă.Aşadar, dacă, de fapt, nu avem nici o experienţă de viaţă, atunci, raportat la zero, "n" împărţit la zero este egal cu infinit.Adică trăim o infinitate limitată.
 În concluzie, în acelaşi timp nu trăim deloc şi trăim la infinit.Raportat la cît am putea trăi şi experimenta, nu trăim deloc, dar raportat la faptul de a nu avea trăiri şi a nu experimenta nimic, trăim o infinitate de experienţe.
 Ce înţelegem noi de aici? Că de trei săptămîni n-am mai pus picătură de alcool în gură, cred.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Lăsați orice comentarii, voi ce intrați aici!