Serios!

Voi, cei care intraţi aici, aflaţi că toate postările de pe acest blog,fără excepţie, sunt pamflete,pure ficţiuni,produsul imaginaţiei autorului,sau interpretări parodice ale realităţii în viziunea strict personală a acestuia.

duminică, 30 decembrie 2012

O beție cu Oana Cuzino

    
   Florin Călinescu l-a întrebat odată pe impecabilul Daniel Dăianu dacă s-a îmbătat vreodată.
Scrobitul (The Scrobbit, cum ar spune Peter Jackson), a rămas perplex. Călinescu a detaliat: adică v-ați făcut vreodata mangă, pulbere, muci? 
  E reacția omului obișnuit în fața magiei albe a abstinenței. Abstinenții ne amenință viața, ne distrug temelia pe care se sprijină suportabilitatea nonsensului vieții.

Contrar părerii generale- părerea mea - nu tot ce se dă la Tv e un lucru rāu. Și nici tot ce scrie pān` cārți e neapārat un lucru bun. Pe sistemul cā nu toți fanii lu` Capatos este cocalari da' nici toți fanii lu` dom` Pleșu este `telectuali. Trebuie sā recunoaștem cā procentaj maxim nu existā în viața asta, cu excepția morții, taxelor și publicului OTV. Āia sunt proști 100%. 

  Un astfel de lucru bun la prima privire, o rara avis, o pāsāricā rarā, e Oana Cuzino. O molistā simpaticā, un suflet mare (si natural, cred), care ne învață cum să o avem mai lungā și mai sānātoasā. Viața de zi cu zi, la ea ne referim.



  De ce spun ”la prima privire bun”. Pentru că, să fim sinceri, chiar la prima privire e un lucru bună, dacă sunteți de acord cu acest dezacord. 

   La a doua privire, Cuzinoasa mă intimidează, mă enervează și mă deprimă un pic. Ridică standarde la care știu că nu voi ajunge niciodată. Și nici nu vreau. Creează o lume complet fără haz, sau cu un haz steril, fiind la rîndul ei creația noii noastre lumi bio-eco-regulată. Totul se întîmplă după o anumită regulă, nimic nu e la întîmplare. Pentru cei care nu pot sau nu vor să gîndească singuri, e Perfectă. Arată Perfect. Vorbește Perfect despre lucruri Perfecte. Nu știu cum, dar bănuiesc că se bășește perfect, rîgîie perfect, se pișă cu mult stil și borăște cu grația și eleganța unei arteziene florentine. Nu e pițipoancă, e doctor în medicină.Are cărți publicate și pun pariu că sunt scrise în cea mai mare parte de ea. E prea mult! Nu e umană. 
    Mă aștept ca într-o zi, cînd va fi în direct, să i se termine bateriile, sau să facă scurt-circuit ca un android ce se află. Să rămînă cu privirea în gol, cu zîmbetul pe buze repetînd cu o voce metalică ” cereale integrale...cereale integrale...”.Panică în platou, tehnicieni zburînd prin cadru, unul cu față de nea Mitică umblîndu-i pe la spate, curentîndu-se de vreo două ori, păpușa Oana revenindu-și din cînd în cînd și debitînd pe diverse voci frînturi de frază, ” da, domnule Președinte, în genunchi...”, ”sunt o oiță,sunt oiță, pleacă din Ghencea!, Gigi,pleacă din Ghencea!”...”Salariul lui Andreea Esca este de două...”, apoi o bubuitură și păpușii îi zboară capul. Ultimul cadru înainte ca Proteveul să intre în revizie tehnică, prins din greșeală de un operator panicat, o înfățișează pe Andreea Esca cu o carabină fumegîndă în mîini, o expresie de ură și maxilarele ei puternice atît de încordate încît ar fi făcut să plîngă cu lacrimi de crocodil pînă și un crocodil.”Bună seara România, noapte bună, bitch!”
   Și totuși această ființă perfectă există, e reală, e om. Optitrist fiind (de un optimism trist), mă gîndesc că tot binele e spre rău. Ce ar mai fi fost lumea noastră din punct de vedere spiritual, cel puțin, dacă toți oamenii ar trăi sau ar fi trăit după religia cuzinistă. O vedeți pe Janis Joplin luîndu-L la întrebări pe Dumnezeu în legătură cu un anume Mercedes Benz după ce a mîncat la micul dejun zeama de la o juma` de grapefruit? Sau pe Nichita Stănescu scriind necuvinte și servind cumpătat un pahar de apă plată cu lămîie?! În condiții ”sănătoase” ar fi scris cel mult ”Cățeluș cu părul lins/Fură rața dinadins!”. Oare ce epigramă i-ar fi dedicat Păstorel Teodoreanu doamnei doctor? Poate ceva de genul ”Detoxifiantă domnișoară, mă cam enervezi! /Mă adapi cu apă chioară și mă furajezi/ Sănătate, viață lungă, pînă în cavou./ Doar că nu-i viață de om, e viață de bou! / Dacă doar ce-i natural la un bărbat/ Adică portofel obez, abdomen și creier plat/ S-e-ntîmplă doctore, să-ți placă,/ E-ok,e natural ca unui bou să i se alăture o vacă!”. Scuze, maestre. Pe care l-am băut.
  Da, crapă fierea în mine ca paharul cu vin fiert în zăpadă. Veți zice că am scris asta pentru că strugurii sînt pentru unii mai acri decît o salată de lămîie și grapefruit cu oțet și borș. Dar tot prefer o femeie cu X imperfecțiuni care mă face fericit decît cea mai tare păpuță (a se citi păpușă) gonflabilo-vie din lume care să dea celorlalți impresia că sunt fericit.  
  Da, e importantă sănătatea. Dar nu și dacă excesul de sănătate dăunează grav trăirii
   
  

miercuri, 19 decembrie 2012

LUMEA E TOT MAI SCUMPĂ.CICĂ E PE SFÎRȘITE.

   Cu cît ne apropiem mai mult de sfîrșitul lumii, intrăm într-o atmosferă hollywoodiană.
Devenit de foarte mult timp un brand de succes al industriei de film americane, sfîrșitul lumii este în sfîrșit exportat sub licență, francizat, pe întreg mapamondul. Ambalată exotic într-o piramidă mayașă, această nouă sărbătoare comercială, alături de Halloween, Valentine`s Day, și chiar Moș Crăciun, realizează încasări record datorită caracteristicilor de noutate și unicitate. Cel puțin așa ni se pare nouă.
    În America se sărbătorește happy-endul lumii încă din 1938, cînd vocea lui Orson Wells tuna la radio Războiul Lumilor adaptat după tizul său, H.G.Wells, iar americanii își admirau reciproc desuurile în timp ce fugeau cu poalele-n cap de frica marțienilor. Un fel de mineriadă extraterestră.
   Așadar, cum nu-i putem contrazice pe mayașii lor, din simplul motiv că nu mai există, iar pe ai noștri din și mai simplul motiv că să hexiztă tot mai mulți, mo!, trebuie să ne resemnăm cu gîndul că poimâine vedem ultimul răsărit, facem ultimul pipi de dimineață, ne spălăm ultima dată pe dinți, ne bîrfim ultima dată prietenii și vecinii, ne enervăm în trafic ultima dată și nu în ultimul rînd, ascultăm în supermarket ultimul ler cheltuind, evident, ultimul leu.
  Nu vă lăsați păcăliți de aparența de normalitate din jur. Am văzut asta în sutele de filme despre sfîrșitul lumii. E un truc pentru a mări contrastul cu ceea ce va urma, violența cu care se va sfîrși lumea, foc, apă, pămînt dezghiocat de cutremure, Oana Zăvoranu, Bianca Drăgușanu siliconînd Pămîntul într-o explozie, USL-ul contopindu-se cu ARD-ul și PPDD-ul și toate scufundîndu-se în PCR-ul ieșit apocaliptic din pămînt.
  De parcă sfîrșitul lumii n-ar putea veni și el calm, tăcut, gri, liniștit, așa, ca un Dan Diaconescu.Vă mulțumim pentru atenție, urmează sfîrșitul lumii.Au mai participat...și sufletele noastre să dispară în neant, pe rînd, formînd un generic de ăla de final, pe care nici nu mai stai să-l urmărești.
  Totuși, acum, cînd suntem așa de aproape de vorba mayașilor, acalmia hollywoodiană lasă tot mai mult loc unei stări de încordare românească. Te întrebi cum va începe sfîrșitul. De unde te va lovi.
  Te uiți pe cer și vezi un punct negru căzînd. Asta e. Gata, ăsta e asteroidul, ăsta e sfîrșitul. Noroc cu vecinul care te liniștește repede, nu e nici un asteroid, e Vasile, s-a aruncat de pe bloc, nu mai are servici. Ce ușurare! Nici nu te-ai liniștit bine, că deodată vezi grupuri de oameni dezarticulați, descompuși, cu ochii dați peste cap și albul ochilor injectat, cu mîinile întinse, tîrîindu-se spre tine. Gata, asta e, zombindemia, ăsta e sfîrșitul, ne prefacem toți în zombi. Iarăși se dovedește a fi o alarmă falsă, așa-zișii zombii nu erau decît bețivii și aurolacii din gară, plus cîțiva cerșetori județeni veniți la oraș cu ocazia sfintelor sărbători de Crăciun pentru a fura din buzunare cîntînd steaua sus răsare. Rima e involuntară.La fel ca și panica ce m-a cuprins la scurt timp, cînd, în spatele școlii văd un grup de extratereștrii. Capete mari, corpuri mici. În spate purtau echipamente de distrugere, cred. Picioare scurte, mîini lungi. Verzi la față. Ochii mari, sticloși, privindu-mă ciudat. Și eu blondă! Cum ar putea niște extratereștrii să ma privească normal?! Mă liniștesc în momentul în care îl recunosc pe unul dintre omuleții verzi, e vecinul meu, Andrei, de la patru. E prin clasa a 5-a, cred. Iar fumurile din jurul lui și al găștii sigur nu sunt gaze de la eșapamentul vreunui OZN. Oricum, la cîte etnoboto executaseră, erau în altă galaxie la ora aia. Echipamentele de distrugere erau ghiozdanele, iar mîinile sigur că erau mai lungi în comparație cu picioarele, băieții meditau în genunchi, de oboseală. Culoarea verde a meclelor nu mai era un mister. Încă un sfîrșit ratat. Și încă niște ratați sfîrșiți.
   Nu mai intru în amănunte, dar pe fondul ăsta de panică apocaliptică, am trăit o serie de șocuri, pe care în condiții ne-mayașe, le-aș fi considerat lucruri normale: am crezut că suntem invadați de vampiri, dar nu erau decît niște tineri emo proaspăt tăiați pe față, am crezut că oamenii și-au abandonat mașinile și au fugit din cauza vreunei amenințări cumplite, dar nu era decît un simplu ambuteiaj la nivelul de județ. Ca să nu mai spun ce m-am speriat cînd am auzit la tv anunțîndu-se deschiderea oficială a sfîrșitului lumii, violuri, crime, tîlhării, dar nu erau decît știrile pe scurt.
  După atîtea șocuri, m-am oprit o clipă să mă bucur că lumea nu s-a sfîrșit. Ce lume minunată ! N-ar fi păcat să se sfîrșească toate astea pe 21?
  Poate că totuși sfîrșitul lumii e o mare farsă, ca lumea însăși, de fapt.
  Apoi am avut o revelație: și chiar de-ar veni sfîrșitul lumii, ce stress avem noi, moldovenii? Cum să ajungă la noi?!  Cît o fi el de Sfîrșitul Lumii, tot rămîne înzăpezit pe undeva, prin județul Vaslui, Iași sau Botoșani. Și atunci, așa, hîtri cum suntem noi și cam atît, o să-i spunem bancul cu mayașii: Mai ia și tu o țeapă !!!
Sfîrșitul e aproape, fraților! Pe bune. Un rînd mai jos.
SFÎRȘIT

marți, 4 decembrie 2012

Tupeu de cartier

  Văd prin oraş nişte chiloţi imenşi, întinşi la uscat.Cică bannere electorale.Pe aceste rufe murdare spălate în public de toate partidele, nişte pete de căcat cu feţe de oameni: "Mă numesc Nimeni Nimenescu şi vreau să mă votaţi!". Hai să mori tu!
   Mai tineri, mai bătrîni, oamenii ăştia ne cer să-i ţinem de acum înainte pe banii noştrii ! Cum adică să te votez?! Te-ai săturat de muncă şi ce te-ai gîndit tu, hai să mă întind un pic pe spate, confortabil într-un fotoliu public şi să trăiesc liniştit pe munca proştilor pînă la pensie.Şi aşa se va majora vîrsta de pensionare pînă la 70 de ani, să dea Dumnezeu să ajungă pînă la 80 de ani, pînă la o sută, că eu pot să stau degeaba foooarte mult timp!
  Că dacă îl aleg pe el o să facă şi o să dreagă.Şi dacă n-o să facă? Ce? Răspunde el cumva? Penal ar trebui să răspundă, pentru fals în declaraţii publice, uz de fals şi înşelăciune. Să înfunde puşcăria şi să dea înapoi toţi banii publici încasaţi pînă la prima evaluare post-electorală. Că eu dacă promit unui client marea cu sarea şi-i dau doar praf în ochi, plătesc. Handicapaţii ăştia de ce nu plătesc? Tupeu de borfaş.
  Cînd eram copil, în Iaşi, de fapt în toate oraşele, existau nişte găşti de cartier cu cîte un lider cunoscut în tot oraşul. Se ştia: nu agăţaţi gacici în cartierul X că acolo e gaşca lui Xescu. Un fel de colegii electorale cu candidaţii respectivi. Fraţilor, dar şefii ăia de găşti trebuiau să presteze pentru a-şi păstra poziţia. Cei din gaşcă erau apăraţi, răzbunaţi sau ajutaţi cu promptitudine, cînd era cazul.
   La muncă, cerşetori de voturi, borfaşi de cartier, nu la întins mîna!

joi, 29 noiembrie 2012

ROMÂNII FUCK TURISM




Foarte frumos la Castelul Cantacuzino din Buşteni! Impresionant.

Cum ajungi, se deschid larg porţile.Nişte paji înveşmîntaţi în culorile blazonului familiei Cantacuzino anunţă venirea oaspeţilor sunînd din goarnă.Eşti condus apoi de două tinere "castelane" frumoase-foc pînă la intrarea în castel.Acolo, în faţa intrării, păşeşti pe un covor roşu de catifea, cam vreo zece metri.Cele două mîndre presară în calea ta petale albe de trandafiri.După ce intri, eşti întîmpinat de custodele castelului şi tot staff-ul, aliniaţi, aplaudînd.Pe o masuţă sculptată ai un păhărel de palincă, colaci şi nuci.

Bună dimineaţa.Aţi visat frumos?Bun.Acum să vă spun cum e în realitate la castelul cu pricina.


  
Prima şi ultima vizită la acest obiectiv turistic nou în Buşteni, am efectuat-o chiar în prima zi de vacanţă, pe o vreme superbă.Am vizitat doar exteriorul, cu gîndul să revenim pentru interioare în altă zi, cînd vremea va fi prea urîtă pentru orice altceva.


  Ceea ce s-a produs.Vine o vreme antipatică în viaţa fiecărei excursii. Era şi cazul, toată săptămîna fusese foarte frumos, stilul de toamnă lungă şi caldă. Contextul s-a întregit şi prin întîlnirea cu nişte prieteni doritori de turism, unul dintre ei venit tocmai din ţara lui natală,Spania, o ţară săracă mai ales în castele după cum ştiţi, nu-ş ce dracu mai voia să vadă pe aici.Muy bien.



   Ajungem la castel.Pînă aici, totul a fost bine.Castelul-la locul lui.Poarta, întredeschisă.Castelguardul, la post.Şi nu mirosea a băutură! În concluzie, prin partea locului, se reuşise obţinerea unei tării fără miros.Îl înţelegem şi pe el,dacă mai trage una mică pentru curaj.La statura lui, e un act aproape sinucigaş să fii apărătorul,să fii eu,cel din linia întîi, cum ar fi spus Sergiu Nicolaescu. În primul rînd, micuţul avea de luptat cu propria uniformă, în care "am fost 16", ca să rămînem tot la senatorul Sergiu.


Era trei fără zece PM.Bravul oştean sau buştean - apropo, cum li se spune locuitorilor din Buşteni? - ne informează că, pentru a vizita castelul ne trebuie musai ghid.Iar ghidul e disponibil fix la ora trei şi-un sfert.Bun, şi noi ce facem pînă atunci? N-aveţi o sală de aşteptare? Nu. Alţi turişti nu mai sunt, doar grupul nostru, nu se poate face o excepţie şi să intrăm la fix? Nu.Nu puteţi anunţa ghidul să vedem şi opinia lui, second opinion? Nu. La trei şi-un sfert.

Deja lucrurile erau ciudate.


   Bun, hai să mergem la o cafea.Unde se poate bea o cafea prin apropiere? La pensiunea nu ştiu-cum.Bun, ne urcăm în maşini, ajungem la pensiune, foarte frumos, ne căutăm o masă, ne dezbrăcăm, ne aşezăm, comandăm, ospătarul dispare româneşte ştim că nu-l vom mai vedea niciodată, aşa-s relaţiile cu ospătarii, ne îmbrăcăm, ne urcăm în maşini, iar la porţile castelului.Apare impozantul. O imensă dezamăgire se citea pe chipul său.Era trei şi douăzeci.V-am spus la trei şi-un sfert! Şi ce bă, ghidul ăsta e Orient Expresul, ce naiba, hai să intrăm! Nu se poate, s-a intrat, castelul e încuiat, nu aveţi cum să intraţi.
Blocaj total.



   Pe cine conducea ghidul în acel moment prin castel în condiţiile în care acum un sfert de oră nu era nimeni prin preajmă? Castelul e undeva, pe deal, un pic în pădure, dacă ar fi turişti le-ai vedea maşinile.De ce nu avea telefon, interfon sau alte mijloace de comunicare cu exteriorul? De ce ne mai batem capul să facem turism în România? Astea şi alte întrebări vor rămîne fără răspuns.Totuşi, la o întrebare aş vrea să aflu răspunsul şi pentru asta mă voi întoarce acolo, mult mai bine pregătit şi nu voi renunţa pînă nu voi afla de unde pot face rost de băutura aia fără miros!





miercuri, 28 noiembrie 2012

SCUFIŢO, CE AI ÎN COŞ?

   Mă enervează ţaţele care ţi se uită în coşul de cumpărături.
   Ce gest vulgar! Băi, dacă neşansa a făcut să mă întîlnesc cu tine în magazin, uită-te naibii la mutra mea urîtă, că vorbeşti cu mine, nu cu berea din coşul meu! Virtuoasele astea care încurcă lumea. Lipitori fixate pe vizorul uşii. Într-un viitor nu prea îndepărtat, vizoarele pentru uşa de intrare se vor vinde accesorizate cu babe de pîndă. Nici nu va mai trebui să te uiţi pe vizor, te informează baba. Vai, vecină, m-am întîlnit cu vecinul şi ce crezi că cumpăra? BEREEEEE!...Parcă aş cumpăra uraniu sau arme de foc sau revista Click, nu ştiţi? revista aia, "Ca să fii mai prost un pic, cumpără revista Click!". Virtuoase de astea, "Eu n-am pus niciodată gura pe băutură!". Lasă cucoană, suntem chit, nici eu n-am pus niciodată gura pe ce ai pus tu gura.
   Asta e viaţa, sunt şi oameni care au servici şi dintre aceştia sunt şi oameni care au un servici la care chiar muncesc şi nu pot pleca în timpul zilei să facă mici cumpărături. Aşa că vrînd-mai mult nevrînd , seara trebuie să plimbe un coş prin supermarketul din zona de habitaţie. Şi dacă tu, caţă de cartier, îţi faci veacul prin acel supermarket, că doar nu te duci la bibliotecă, ce să faci tu acolo, să-ţi scrînteşti şi jumatea de neuron din dotare, dacă dvs,doamna paţachină se întîmplă să locuieşti tot prin zonă şi trebuie să mă împiedic de hoitul tău în scurtul meu periplu aprovizionar, te rog să ai măcar bunul simţ să-ţi beleşti retina în intimitatea coşului meu de cumpărături cînd mă uit eu în altă parte. Dacă aş fi vreun şăf de ăsta de lanţ comercial, aş introduce coşurile acoperite, pe cuvîntul meu. Şi confidenţialitatea la casa de marcat, un geam despărţitor, o limită de distanţă pînă la clientul următor, ceva de genul ăsta. Condiţii în care cumpărăturile tale să fie private. Poate ar costa un pic mai mult, dar sigur mi-aş scoate banii din vînzări. S-ar vinde mai multe produse "ruşinoase" ca să zic aşa, fiţi siguri. Şi tot sigur, pariu, în cel mai scurt timp s-ar lua dupe mine toate celelalte marketuri.
  Data viitoare cînd mai constat că interacţiunea cu mama vreunui coleg de clasă al băiatului meu e iminentă,...nu vă gîndiţi la prostii, interacţiune în sensul de întîlnire la cumpărături...umplu coşul cu prezervative, reviste porno şi lenjerie de damă din cel mai Daniela Crudu model. Şi ţin coşul în faţă, aşa, ridicat aproape la nivelul ochilor. Iar cînd cutra face mutra (rimă involuntară) îi fac poză. Dacă protestează, îi explic că încălcarea intimităţii înseamnă şi uitatul în coş. Îţi asumi un risc.
  Pe sistemul bancului cu lupul care o întreabă pe Scufiţa Roşie "Scufiţo, ce ai în coş?" , iar dînsa răspunde adolescentin, " Puroi !"

marți, 27 noiembrie 2012

ABERAŢIE CU OARECE GRAŢIE



   Mă trezesc azi dis de dimineaţă, pe la un 5 şi-un sfert, să prind şi eu un picuţ calculatorul liber.
Încep cu gimnastica de înviorare. Cîteva mişcări uşoare de deschis-închis uşa frigiderului, ridicat-umplut-lăsat pe aragaz ibricul făcător de cafea. Deschid geamul. Întuneric, ceaţă, frig şi teribil de marţi. Fumez şi aberez: ce-ar fi dacă.
  Ce-ar fi dacă am putea păstra cîte o zi din timpul fiecărui an al vieţilor noastre. S-o putem pune deoparte şi s-o trăim cînd vom vrea.O zi de la vîrsta de 7 ani, o zi de la 12 etc. Iar ziua care urma de drept, la rînd, în şiragul zilelor, să se amîne pur şi simplu cu o zi.
  De exemplu azi, cînd am deschis windowul de la bucătărie, după windowsul din sufragerie, şi am văzut cît e de marţi şi cît e de noiembrie, să închid ochii şi să-mi spun: " e 1 iulie 1988". Să deschid ochii şi să fie vară, vacanţă, iar eu să am 16 ani !
 Ce bine sună.
Da sună excelent. Dar să ne imaginăm mai departe, să începem această zi minunată: nu curge apa, nu am internet, nu e program la tv., nu prea am cine ştie ce în frigider, nu am nici un ban în buzunar...
   Dar, orişicît!...

sâmbătă, 27 octombrie 2012

Seară de poezie la DIICOT.Recită în scris controlorii ansamblului "LuCFRii"


1. CFR Călători a tras biletul cîştigător:
      Unicul bilet de tren vîndut vreodată pe ruta Tg.Frumos-Hârlău a fost scos la licitaţie de către prestigioasa casă de licitaţii Necolaiciuc`s ! 
Dan Diaconescu îl sfătuieşte pe viitorul cîştigător al licitaţiei să nu semneze nimic pînă nu verifică atent ca biletul să aibă toate anexele şi numele în clar al cumpărătorului.Abia atunci să nu dea banii !

2.Victor Ponta şi-a lansat CV-ul de iarnă-primăvară!
    Prim-ministrul a ţinut să dea un exemplu personal tuturor celor care călătoresc cu trenul. Domnia sa şi-a trecut în CV seriile tuturor cardurilor de student-masterand-doctorand cu care a călătorit pe cele mai prestigioase căi ferate din lume. Tot în această idee a enumerat toate nunţile şi botezurile la care a fost naş şi a dansat trenuleţul, precizînd că a compostat toţi participanţii. I se aburiseră ochelarii.
   Cît despre povestea cu plagiatul, a rămas ca-n tren.

3.Crin Antonescu nu se culcă pe o ureche
   În apărarea oamenilor legii, acuzaţi de presă că s-au trezit prea tîrziu în cazul anchetei de la CFR Călători, Crin Antonescu a afirmat că e mai bine să te trezeşti mai tîrziu. Totodată, a recomandat companiei în discuţie să continue măsurile de redresare, prioritară fiind modernizarea trenurilor, mai precis înlocuirea vagoanelor învechite cu vagoane de dormit.

4.Traian Băsescu: "Trenul nu-i ca vaporul!"
    În replică la cele declarate de Crin Antonescu şi pentru a prosti mulţimea că se implică, Traian Băsescu a declarat că trenurile din Romania n-ar trebui să aiba decît beau-wagon şi vagon-restaurant.

5.Măsuri fără antecedent la CFR Călători!
   Şefii CFR au stabilit ca, de la 1 noiembrie, naşii care sunt prinşi că iau şpagă vor suferi pedepse din cele mai aspre, conform legii. Cei care nu sunt prinşi, vor fi premiaţi.

vineri, 12 octombrie 2012

Cea mai mare parcare din lume: orașul Iași

   Într-o dimineață oarecare din săptămîna ce se încheie azi, Iașul a devenit parcare. De nevoie.Mașinile pur și simplu au rămas blocate în trafic - cele care se aflau în trafic- sau pe trotuare - cele care se aflau pe trotuare. Pentru cei care nu cunosc, la Iași se circulă mult și pe trotuar.Celebrele abțibilduri în mărime naturală cu babe, gospodine, sau familii cu sacoșe în mîini de pe capotele mașinilor cu număr de Iași, nu sunt reclame la BILLA sau Kaufland, ci trecători venind de la cumpărături. Nu vă îngrijorați, se duc la spălat. Sau se duc acasă, cei care mai pot. După inaugurarea parcării Iași, au apărut și nemulțumiții: cei cu mașinile aflate în parcări cu plată. Pentru ca prețul staționării să nu depășească prețul mașinii, acestea vor trebui dezmembrate și scoase din Iași bucată cu bucată. La auzul acestei vești, Prim Ministrul Republicii Moldova, Vlad Filat, a decretat Sfînta Parascheva sărbătoare națională în Republica Moldova, deoarece dezmembrarea mașinilor din Iași va crea suficiente locuri de muncă în rîndurile cetățenilor moldoveni, experți în acest domeniu. Suficient de multe pentru a scoate țara din colaps și a o băga în criză, criza fiind ultimul răcnet (la propriu am putea spune) în materie de orînduire socială în Europa.
  Dar cum a fost posibilă transformarea unui oraș în parcare?
  Se spune că drumul spre iad e pavat cu bune intenții iar drumurile din Iași sunt pavate intenționat de Nichita, primarul Iașului fiind un om foarte credincios. Nu e zi în care să nu se roage la Sfinții Piatră și Pavele. Dar nu pentru un loc în Rai, ci mult mai sus, adicătelea în șefia PSD, unde nu curge lapte și miere ci contravaloarea lor în euro. Iar cum văcuța Palas nu mai dă lapte ca altădată, țăranul Nichita a luat-o pe arătură prin municipiu. Așa arată orașul, un cîmp arat din care vor crește pasarele. Ieșenii sunt sceptici: va avea orașul pasarele sau are primarul păsărele? În fine, peste lucrările astea inteminabile care au paralizat traficul, mai vine și milionul de pelerini la sărbătorile Iașului.Alte străzi închise, încă un tsunami auto pe străzi. Și au mai venit și studenții.
  Dar lovitura de grație i-a fost aplicată traficului ieșean de către agenții de circulație, bineînțeles. Pentru a fluidiza traficul, au aplicat legea. Legea fluidelor.Adică, dacă e frig afară, fluidele îngheață, băi! Și l-au fluidizat de l-au soldificat.
  Nu știm dacă Iașul va ajunge un oraș modern, dar are șanse să ajungă un vedet monden. Ampla operație estetică și de reconstrucție facială i-a adus orașului propunerea de a deveni asistenta tv în emisiunea lui Capatos în locul mult mai puțin tunatei Bianca Drăgușanu. Bucuros, Nichita a plusat, promițîndu-i realizatorului tv că va începe imediat și operația de mărire a celor șapte coline. Un avantaj colateral îl va constitui și faptul că Iașul va deveni astfel și orașul celor șapte Silicon Valley.
Valley-valley-vălelei !

miercuri, 10 octombrie 2012

VIASATULUI EXPLODER prezintă: Dezastre în aere



      Omenirea a intrat într-o nouă epocă. După Epoca Metalelor, Epoca Focului, Epoca de Gheață 1,2, 3 și 4, Epoca de Aur și Epoca Manelelor, istoria schimbă decorurile sub genericul Epoca RRHOMĂ.
   Recent, s-a descoperit o nouă sursă de energie alternativă. Descoperirea e atît de importantă încît a distrus complet sărbătorile de iarnă băieților deștepți, care vor trebui să lucreze și de Crăciun și de Revelion pentru ca noua sursă de energie să nu fie furată de băieții și mai deștepți. Consolarea va veni din faptul că, atunci cînd vor sărbători Revelionul, adică odată cu mafioții ruși și ospătarii în Poiana Brașov (una dintre cele mai scumpe destinații de revelion din lume, se știe), vor avea aproape tot la fel de mulți bani ca aceștia!
   Noua sursă de energie nu poate fi numită nepoluantă, ecologică sau energie verde oricît am încerca. E mult mai apropiată de energia nucleară, dar de mii de ori mai puternică.
  Deocamdată e ținută în cel mai mare, adînc și strict secret posibil, ca tot ceea ce apare în presă, dealtfel, sub genericul "Exclusiv! Dezvăluiri senzaționale!".
  Totul a început cu ocazia unui banal zbor Paris-București destinat repatrierii țiganilor, zbor cu indicativul „MERDE Rentrer à la maison Gypsy puant !”. Și cu steagul Uniunii Europene pe coadă.
  Toate bune și frumoase, cer senin, vreme optimă, avionul decolează fără probleme, fîl-fîl-fîl...zboară liber ca stăncuța cerului, cînd deodată se aude o voce în difuzoare.Vocea pe care o așteptau cu hoții.Pardon, cu toții."Bonjour, ici căpitanul aeronavei vă vorbește".Pînă aici nu s-a panicat nimeni.Unii au crezut că ascultă Radio Vacanța, alții au crezut că urmăresc cotele apelor Dunării, un purandel fătat în minutul ăla a primit numele Căpitanul.Ce a urmat la difuzoare sunt cuvinte care pot intra în istorie alături de "Un pas mic pt mine dar mare pentru omenire"(pentru omenire cu cîteva excepții, printre care și România), "Gîndesc, deci exist"(atenție, reciproca nu e valabilă!), sau "Aș da zîle dă la mine".Dar ca să nu o mai lungim, lățim sau îngroșăm că nu suntem la Capatos, e reportaj serioso-ștințiifico-fantastic-la mișto. Iată următoarele cuvinte ale căpitanului aeronavei, rostite într-un crescendo minculescian:"Merde! Cine pilotează avionul ăla, că noi, echipajul, am rămas la sol! Cu pilotul automat cu tot!!! N'est pas possible!!!" Doi purandei gemeni fătați în secunda aia sub difuzoare au primit numele Spicărul Drept și Spicărul Stîng.Mama lor, piranda Subwoofărița, a fost foarte mîndră.
   În prima fază, autoritățile franceze s-au resemnat cu gîndul că Air France are cu un avion mai puțin.
    Așa că și-au cumpărat toți croasante, s-au așezat în fața radarului și printre exclamații de "oh-la-la", "merde", "să-mi bag..."(femeia de serviciu era un român), au urmărit traiectoria celor cîteva zeci de cetățeni europeni, care, ca un veritabil stol de ciori exercitîndu-și dreptul la libera circulație, s-au îndreptat direct spre București.
   După o aterizare fără probleme, omologii români au confirmat francezilor incredibila presupunere: cabina de control era goală !...țiganii furaseră toate butoanele strălucitoare, manșa de fier etc... Avionul zburase singur! Mai mult, nici motoarele nu fuseseră pornite! Desigur, le furaseră și pe astea, precum și kerosenul și trenul de aterizare. De fapt, avionul era mai avariat decît după o cădere liberă.
  Analizînd misterele acestui zbor, oamenii de știință au primit mulți bani din fonduri europene.
  Ulterior, Monica Tatoiu a venit cu o ipoteză șocantă: lenjeria intimă a țiganilor, datorită faptului că nu e spălată niciodată, degajă mult mai mult decît un miros imposibil, e pur și simplu radioactivă! Aceste radiații, necunoscute pînă azi, au primit denumirea de rradiații ”RRHOM”, denumire preluată conform tradiției din alfabetul grec. A fost adăugat doar un ”M” la final, pentru a nu se face confuzia cu simbolul pentru densitate, ”RHO”.
  Trebuie precizat și faptul că lenjeria intimă, la țigani, se transmite din generație în generație, originile ei pierzîndu-se în negura timpului. A o spăla e un păcat capital, de fapt spălatul, în general, e strict interzis. Așa cum circumcizia la evrei are la origini rațiuni igienice, nespălatul la țigani are rațiuni ecologice, poate provoca un dezastru atomic la nivel mondial. Substanța impregnată în pielea lor, în simbioză cu lenjeria intimă nu poate fi combinată cu apă curată sau doamne ferește cu săpun! Cernobîl sau Hiroșima ar fi amintiri plăcute pe lîngă ce s-ar putea întîmpla.
  Epocala descoperire are un potențial inestimabil. O singură șosetă de copil rrom poate asigura iluminatul stadionului Național Arena precum și toată energia electrică necesară susținerii unui maraton complet de manele pe acest stadion.
  Se pare că acesta este și motivul pentru care țiganii poartă tone de aur pe ei, mai reduce din radiații. Legenda complet falsă cum că țiganii fură tot ce prind, se explică acum prin faptul că aceste radiații pur și simplu topesc anumite obiecte care intră în raza lor de acțiune, cum ar fi portofele, carduri, bani, ceasuri.  
  Alte paradoxuri explicate prin această descoperire: deși nu sunt racordați la curent, rromii au curent în permanență; deși nu alimentează, Merțurile bulibașilor se deplasează pe drumurile publice nu cu benzină furată din conducte cu tot cu conducte cum total greșit credeam, ci datorită vreunui chilot de pirandă. Cum s-ar spune în Moldova, chiloții care chilotează, băi!
   Și nu în ultimul rînd, așa se explică și energia inepuizabilului Ștefan Bănică Junior!

duminică, 12 august 2012

SALAM S-A REFUZAT LA EXPORT

    Marele rapsod Florin Salam a refuzat categoric să cînte la festivitatea de închidere a Jocurilor Olimpice de la Londra. El a precizat că are deja un contract pentru o nuntă la Ciurea, în Judeţul Iaşi.
Nu ar fi atît o chestiune de bani cît o cauză de onoare, spune manelistul,"Rromales Honoris Cauza".
   "Faptul că la nunta acelui nepot de bulibaşă voi fi plătit triplu faţă de cîntarea din Londra, nu are nimic de-a face cu refuzul meu", a mai precizat Salamissimul manelelor româneşti, "chestia e că îl cunosc pe mire de cînd era copil.Adică de ieri".
  Surse apropiate spun însă, că altul ar motivul nemulţumirii artistului.Şi anume rezultatele slabe de la olimpiadă ale sportivilor români.Neoficial, Florin Salam ar fi oftat gutural: "Ne-au făcut de rîs în toată Europa, ba ce zic eu, în toată lumea! Nu poţi să te mai duci în străinătate de ruşine ! Străinii ne confundă cu ei, cu românii, din cauza denumirii de rromi, trebuie spus odată clar Europii că noi nu sîntem români, suntem ţigani!".
  Salamitatea Sa este de părere -a reproşat asta şi într-o manea deschisă,adresată tuturor Federaţiilor sportive române - că altul era rezultatul Olimpiadei dacă se trimitea un clan de sportivi ţigani.
Veneau cu toate medaliile în România imediat după festivitatea de deschidere!


joi, 12 iulie 2012

ASTRA La Vista, Baby!

Diavolul s-a nascut agent de asigurari. Iar copii lui au devenit patroni de service-uri auto.Asa au planuit ei ca vor stapini lumea.
  Am facut asigurare full CASCO la ASTRA Asigurare Reasigurare.Am platit-o in 4 rate inainte de termen.
  In decembrie anul trecut, niste viitori picati la bac - presupun-, cu un OPEL vechi mi-au busit masina in parcare, in toiul noptii.Politia a avut un mic deranjament anal in a gasi faptasul. In fine, Politia, prin definitie, este un deranjament anal. Sau o productie a orificiului incriminat, in zilele cele mai bune.
  Mi-am dus masina la reparat la SC SERMECOM AUTOTRADING SRL.Mi-au reparat-o pe baza OK-ului de plata dat de ASTRA.M-am dus sa o iau. Servisul, adica Sermecom blablabla, m-au pus sa semnez : 1.Daca ASTRA nu achita, ma oblig eu sa achit.2. Se percep penalitati de intirziere la plata de 1% pe zi in caz de neplata.3.Daca nu ridic masina intr-un oarecare termen, ei percep si pt aceasta gazduire in curtea dumnealor o circa de bani/zi, dupa care o scot la licitatie.Toate astea dupa ce mi-au reparat masina. Ce optiuni aveam?! : - "Nu vreau sa semnez, stricati-o cum era! Ma duc la alt service!"
Asa ca mi-am luat masina din ograda lor in ianuarie 2012.In Mai 2012, m-au notificat - fara ca eu sa iau la cunostinta de aceste notificari la acel moment - ca ASTRA nu a platit nimic. Mi-a luat banii pe asigurare, dar mai departe...fiecare cu a mamei lui. E mai profitabil asa.
Drept pt care, SERMECOM m-a tarat in judecata sa le platesc 3500 ron penalitati de intirziere la o factura de 2300 ron, din vina lu ASTRA care ne asigura CA LUAM TEAPA.
 Astazi, eu am termen pe 19 iulie sa ma judec cu SERMECOM cu posibilitatea impunerii a platii de 3500 ron a penalitatilor LUI MIE!!!
  Si fu...ut si cu banii luati, vorba dacica.Banii de asigurare.Cica acele clauze infipte de SERMECOM in PV de predare-primire si factura de reparatii sunt abuzive.Dar ce mai conteaza asta intr-un stat in care respectarea legii e abuziva?
SERMECOM AUTOTRADING si ASTRA ASIGURARE REASIGURARE: 2 cauze ale faptului ca suntem saraci si umiliti. Cum spunea reclama aia, NISTE TARANI!

duminică, 10 iunie 2012

Gura Google-ului adevăr grăieşte!

Sau, altfel spus, Google are gura chromată.
 În această duminică dedicată - de unii - alegerilor locale, prin urmare politicii, m-am refugiat, ca pe vremea dictaturii, în cultură. Mă rog, nu prea adînc în cultură, de teamă să nu mă rătăcesc. Şi aşa, mîndrele noastre culturi s-au distrus aproape de tot, s-au defrişat, s-au prăduit, s-au umplut de haite flămînde de scriitoraşi şi jurnalişti care se hrănesc din gunoaie. Uneori coboară pînă în oraş, la tomberoane. Aşa că m-am refugiat într-o poieniţă a culturii, un spaţiu amenajat regulamentar pentru barbecue intelectual. Cărţi moca online. Un site cu multe titluri, cărţi în format PDF. Eram chiar în pericol să citesc ceva, mi-a atras atenţia un titlu, "M-am hotărît să devin prost", de Martin Page. Am fost salvat, miraculos, de Google. Bunul şi bătrînul browser a afişat sub titlul cărţii reclama "Angajează-te într-o bancă". Superb. De ce nu am avut Google acum 14 ani?!

























  S-a dus naibii cititul. Copleşit de modul aproape mistic în care viaţa mi s-a descifrat în faţa ochilor, m-am dus să beau o bere. Şi să reflectez la importanţa şi semnificaţia acestei descoperiri majore .  
 Ca un mesaj profetic, "de dincolo", bannerul electronic de sub titlul cu pricina ar putea salva multe vieţi. De exemplu, în combinaţie cu acest titlu, ar putea fi programate următoarele anunţuri: "M-am hotărît să devin prost. Însoară-te", sau " M-am hotărît să devin prost. Rămîi în România", eventual " M-am hotărît să devin prost. Uită-te la OTV" şi cîte şi mai cîte. Să nu îndrăzniţi să mai spuneţi că nu puteţi face nimic în ţara asta ! Important e să fii cu adevărat hotărît.

marți, 22 mai 2012

Legea fundamentală a politicii

Azi dimineață, la servici , un coleg și-a amintit o povestioară cu miez din vremurile studenției. Ideea de bază a cimiliturii mi-a revelat un mare adevăr. Și am sintetizat această snoavă într-o Lege, Legea Fundamentală a Politicii.
Conform Legii fundamentale a politicii, este practic imposibil ca politicienii să fie cinstiți. Știu, toți spun asta, dar...

DEMONSTRAȚIE

Pe o insulă erau trei băieți deștepți. Aveau averi, femei și bodyguarzi.Ziua, totul era minunat.Noaptea, însă, mînați de aceeași lăcomie naturală, fiecare dintre cei trei încerca să-i depășească pe ceilalți doi în contracte cu statul, sau altfel spus, averi moca. Așa că își trimiteau oamenii să fure de la ceilalți. Rezultatul era că în fiecare dimineață, se trezeau fiecare cu aceeași cantitate de avere.Doar că o parte din cașcaval era furat de la ceilalți doi.
Bănuiala mea e că și supușii erau mulțumiți .Iar noaptea, eu cred că ei colaborau.Se dădea șpagă pentru a se intra în tezaurul vecinului, se stabilea cît se va fura în seara respectivă.Dacă o echipă rămînea în urmă, o ajutau ceilalți.Se înlocuiau colegial pentru a putea pleca fiecare în concediu cînd dorea...aveau zile libere, sărbători, mișto.Problema e că doar furînd, nemuncind nimeni, resursele se împuținau.
  Oamenii începură să intre în panică. În curînd se va termina totul, la sfîrșitul anului ..12.Ce va urma?
Unul dintre cei trei băieți deștepți avu într-o dimineață un exercițiu de înviorare a creierului prea dur și făcu o întindere de logică .Decretă că el nu mai vrea să fure, ci să munceasca cinstit, astfel că averea lui va spori.Mai greu, dar va spori.
 Consecința a fost că a doua zi, ceilalți doi aveau averi mai mari decît el. După o săptămînă, ăsta era sărac lipit, iar ceilalți doi aproape își reveniseră. Cinstitul nu reușea să producă la viteza cu care ceilalți doi reușeau să fure.Îl părăsiră femeile.Îl părăsiră bodyguarzii.În final muri în condiții suspecte deoarece era prea sărac pentru a-și permite să moară în condiții normale, adică ucis de sistemul public de sănătate.
  Echilbrul se restabili pe insulă. Cei doi rămași se fură reciproc în fiecare noapte, lumea are de lucru și nimeni nu se gîndește la viitor. Cu atît mai puțin nimeni nu se mai gîndește la muncă și cinste, adică la sinucidere curată!
 
CEEA CE ERA DE DEMONSTRAT

Consecință: un politician cinstit e un politician mort.
Nu sunt sigur dacă și reciproca e valabilă.

duminică, 20 mai 2012

Fair Play original

  Cred că termenul din titlu e asociat, ironic, cel mai des cu fotbalul. Ironic, pentru că fotbalul e sportul cu cel mai puțin fair-play.Atît pe teren, dar mai ales față de cei ce încă mai cred că golăneala asta pe bani extrem de mulți mai are ceva de a face cu sportul.
  Nu despre fotbal e vorba aici.Ci despre baschet.Nu profesionist, nimic spectaculos.Baschet la nivel de juniori. Copii, care după ore, în loc să frecventeze ”școala vieții” prin cartier, sfidînd aversiunea Statului Român pentru sport și sănătate, joacă baschet în cadru organizat, iaca, un clubuleț acolo.
  Dacă le-aș pomeni de fair-play juniorilor, ar crede că e o firmă din mall sau o funcție sofisticată pentru smart-phone.

  Adiță e unul dintre cei mai buni din grupa lui fiu-meu. Totodată e și unul dintre cei mai mici ca statură și pirpirii copii din respectiva grupă. Și mai e și ochelarist. Normal, la antrenamente își scoate ochelarii. E în clasa a 3-a, trece pe-a 4-a. Are un frate mai mare care la toamnă va fi în clasa a 8-a. Și o mamă simpatică, am cunoscut-o la baschet, o ardeleancă. Și cam atît. Tatăl lor lipsește. Nu e mort, e cît se poate de viu. Tot ce am reușit să aflu e că a plecat prima oară cînd era fratele lui Adiță mic, nu știu cît de mic, a revenit o dată și a plecat din nou.
  Și a mai fost un episod, acum vreo lună parcă. Trebuia să vină la un meci de baschet al lui Adiță. Deși era un meci obișnuit, săptămînal, între copii din grupă, Adiță s-a pregătit special pentru acel meci. Nu știu dacă și-a propus să cîștige, dar cred că și-a propus să se străduiască să fie cît mai bun. Chiar și hainele și le-a pregătit cu grijă cu o seară înainte. Oare a dormit bine? Oare ce a visat? A zîmbit în somn?
  Nu știu, însă a doua zi după meci nu mai zîmbea deloc. Viața nu prea a dat dovadă de fair-play la acel meci. Am înțeles că  fratele lui i-a spus mamei că nu vrea ca tatăl lor să mai vină vreodată pe la ei. Cînd ești copil folosești des cuvinte ca ”totdeauna”, ”niciodată” etc.
  Zilele trecute eram în vestiar cu fiu-meu, antrenamentul se terminase și băieții se schimbau. Făcuseră un exercițiu pe perechi, unul era atacantul, celălalt era apărătorul. Apărătorul trebuia să oprească atacantul. Adiță făcuse pereche cu Fabian. La un moment dat, în ușa vestiarului își face apariția statura ”masivă” a lui Adiță care îl striga pe Fabian. Atît de impunător era Adiță, încît abia după cîteva minute l-a auzit Fabian și s-a desprins din mijlocul băieților să vadă ce are de spus colegul. Foarte serios, Adiță i-a întins mîna. Fabian i-a strîns mîna grăbit, atenția sa rămăsese în mare parte în mijlocul grupului de băieți. Ba chiar s-a întors spre aceștia, a făcut un pas dar brusc și-a dat seama că nu se leagă ceva. În ultima secundă l-a prins pe Adiță care pleca. L-a întrebat pentru ce i-a întins mîna. Adiță i-a răspuns ceva, n-am auzit nici eu deși eram chiar lîngă ei. Fabian l-a întrebat din nou. Cu răbdare, Adiță i-a răspuns mai pe larg și mai sonor:
- Te-am felicitat pentru că te-ai străduit să fii cît mai bun.
  Legea gravitației a fost abolită o fracțiune de secundă pentru Fabian. Apoi totul a reintrat în normal. Fabian a plecat cu tatăl său, fiu-meu cu mine...

miercuri, 8 februarie 2012

Tinere tastaturi

   Parafrazînd rubricile comuniste de genul TINERE CONDEIE, iaca, inaugurez şi eu vorba lui Stratan,puţîn cîte puţîn rubrica TINERE TASTATURI. De fapt, lupt împotriva lipsurilor din ţara asta. În contextul în care Emil Boc şi-a dat demisia, pe lista infinită a lipsurilor am adăugat, în capul ei, o acută lipsă de inaugurări. Aşa că m-am hotărît io însumi în persoană să nu las foarfecele degrabă tăietoriu de panglici tricolore să se răcească în teaca, acum goală, a pistolului vreumui securist ajuns prim-ministru şi să inaugurez naibii ceva.Orice. 
  Pe Marius Bob l-am cunoscut cu ocazia castingului - pe atunci se spunea selecţie - pentru trupa de umor Seringa.Vom mai reveni la acest subiect.Prin ce an să fi fost?...cred ca 1994.În fine, mi l-am prezentat singur deoarece el, încă de pe atunci nu mai avea nevoie de nici o prezentare. Pe parcursul vieţii morrisonic de scurte a trupei Seringa, l-am împrietenit pe viaţă cu mine. Acum daţi-mi voie să mi-l blogăiesc din cînd în cînd aici, mai exact atunci cînd are chef să scrie.
 Doamnelor, donşoarelor şi domnilor, MARIUS BOB!
MARIUS BOB
(ideea e că am căutat o poză care să-l avantajeze)



De pe ceva site de socializare primesc intr-o zi o intrebare pe care, de lene, nu am sa o cataloghez: “Este adevarat ca G. M. nu stie sa foloseasca un telefon cu touchscreen?” Prima reactie a fost de  enervare, nu atat pentru ca am fost agresat de asemenea mesaje cat pentru stupizenia lor. Mai fratilor, sa fie chiar atat de idioata rasa asta umana? Da, deoarece instinctual am inceput sa gandesc (vorba vine “sa gandesc”) la oaresce motive pentru care G.M. nu stie, sau nu foloseste telefonul cu touchscreen. Hmmmmm, nu cred ca nu stie, dar are o problema cu functionalitatea degetului aratator. El de mic s-a hotarat sa foloseasca in scopuri caritabile acel deget multifunctional, numit si aratator, asa ca mai mult decat pentru scobit in nas si pentru bagat in borcanul cu dulceata nu-l uziteaza. Nici macar pentru a arata cu degetul! Pentru asta a folosit degetul mijlociu, o vreme, dar pentru ca a fost pedepsit de doamna educatoare pentru pornografie infantila, a incetat sa-l mai foloseasca. Inelarul ii este atat de stangaci, chiar daca e la mana dreapta, incat nu reuseste cu el nici sa lase o amprenta. De degetul lui mic nu se poate pune problema deoarece degetul mic ii este chiar mic. Atat de mic incat se confunda des cu degetul mare, care e tot mic si nu poate face cu el nimic. Degeaba apasa el cu degetul mare (care e mic), ca touchscreenul nu-l ia in serios. Asta la mana dreapta. De stanga nu se pune problema fiindca cu stanga trebuie sa tina telefonul. Asa ca nu fiti rai si intelegeti-l! Il recomand ca dentist, are o mana de ... aur.
Uite cum se tampeste omul!


Constatarile unui om hodinit dupa atata greva:

- Romani, nu va mai plangeti ca nu aveti “un chior”! Acum aveti unul si cu ce va ajuta?
- Pustioaica asta a mea (9 ani) a descarcat o poza cu Elena Udrea si incerca sa-i schimbe ceva intr-un program de prelucrare a imaginilor. Nu m-a deranjat ca era ea materialul de lucru. Eu nu o dispretuiesc atat de mult pe cat ma dispretuieste ea pe mine. Cum priveam eu jocul fetitei, nici una, nici doua, aceasta ia radiera virtuala si incepe sa stearga. Ce? Poseta. Mama, si cum tinea ea poseta aia pe mana ridicata in sus, dintr-o data ramane fara poseta. Atunci am inteles mesajul subliminal. Romania, “ia d-aci”! sau “Uite cum va arat eu ciu ciu si voi nu va prindeti!”

Cati dintre cei care fac politica inteleg cu adevarat ce inseamna economia reala? Economia care produce, care nu sta la mila, la pomana sau la greva? Cei ce produc nu au timp de greva. Cand te gandesti ce trebuie sa faci pe maine ca sa asiguri salarii, nu mai ai timp nici sa visezi. Ce guvern a facut o analiza competenta a sistemului pentru a-l face functional? In afara de a-si pune oamenii pe functii si de a ajunge la resursele statului, mai nimic. Daca nu le-au ajuns functiile le-au inventat.  Pentru a pregati un export ai nevoie de atata hartogaraie si de atatea controale de-ti ies fire albe si-ti vine sa faci greva. Atatea anomalii legislative s-au strans in acesti 20 de ani, atatea organisme de control si supracontrol. Incompetenta, sub diferitele ei infatisari, sta tolanita pe toate drumurile, pe toate cararile, iti respira aerul, nu te lasa sa misti, ca un veritabil parazit. Durerea cea mai mare este ca incompetenta genereaza incompetenta, da sistemul de valori peste cap, iar creatia devine un moft ce trebuie controlat, ce trebuie impozitat, ce trebuie accizat, ce trebuie facut una cu pamantul. Ce sa facem cu creatia cand putem intinde mana sau putem imprumuta? De ce este clasa politica atat de rau famata? Pentru ca oamenii simpli vad, simt si gandesc, iar canibalismul politic, practicat ca o forma de epurare, functioneaza si nu le ramane sarmanilor oameni decat sa spuna cu ura:” De ce sa ma duc la vot? Nu am din ce alege!”. Intr-o ceata de ologi (morali) este imposibil sa incerci sa alergi sau sa mergi la pas normal. Pentru ei tu esti anormal si cu prima ocazie vei fi proclamat paria si atunci, ori te ologesc, ori fugi cat vezi cu ochii. Gata, deja am obosit! Maine cred ca am control de la vama!


(comentariu nepostat la vremea lui, la articolul STATUL DEGEABA)
Imi permit sa fac cateva precizari:
Liderii de sindicat, deoarece oamenii muncii erau la munca, au inchiriat sindicalisti de pe unde au apucat.. Nu trebuie confundat sindicalistul cu muncitorul. Muncitorul este cel ce munceste iar sindicalistul este cel ce ar trebui sa munceasca. De ce nu au sindicat muncitorii fabricilor de slapi? Pentru ca ei nu au timp. Pentru greve e nevoie de sindicatul politistilor, de sindicatul pensionarilor din armata si alte asemenea grupari. Asadar, liderii care au  nevoie de sindicalisti pentru galagie au de unde alege.
Pentru a ridica (totusi) nivelul intelectual a pseudosindicalistilor au cules de la intrarea din spate a Antenei 1 persoanele ce asteptau nerabdatoare sa intre ca aplaudaci la emisiunea de cultura a lui Capatos. Cam scumpi asemenea grevisti deoarece e greu sa lamuresti tartanu' insetat de cunoastere ca e mai bine sa stai in frig si sa strigi decat in studio, la caldura. Banii sunt totusi un argument suprem. Si uite-asa, printre scandarile frumos sincronizate: “Demisia, demisia  …. “ se mai putea auzi si cate-un urlet tanguitor: “Blonda lu’ Bote’, blonda lu’ Bote’…”

luni, 6 februarie 2012

1 Job pentru tine.Pe bune!

  Primesc de pe sit-ul "Nu E Jobs" un mail: 1 job nou pentru tine! O fi pe bune? Deschid reticent, şi citesc.Postul: Prim Ministru.Compania: România.Perioadă determinată.Experienţa pe un post similar constituie un major dezavantaj.Candidatul ideal: să nu fie Emil Boc.Responsabilităţi: dacă, pînă la alegeri mai găseşte,prin absurd, ceva de furat prin România, să raporteze direct la Cotroceni; plata oalelor sparte de fostul guvern. Beneficii: Parchet dosarial motivant, procent din fură...realizări.

PENTRU A MĂRI IMAGINEA, FACEŢI UN CLICK PE CAPUL LUI BOC.SAU PE FUNDUL LUI, E TOTUNA.

     Şi atunci am înţeles: alt job cu dedicaţie.După ce şi-a tot depus,ani la rînd, prin conturi din străinătate roadele muncii de politician, Boc şi-a depus şi demisia.Totuşi, ce n-am înţeles e cum poţi să-ţi dai demisia dintr-un post pe care nu l-ai ocupat cu adevărat, niciodată.El a fost,este şi va rămîne robotzelul virusat de Trojan Băsescu, atît şi nimic mai mult.Cred că a aflat şi el de această demisie cu cîteva minute înainte de anunţul oficial.Poate că nici nu şi-a dat seama pe moment că-şi dă demisia.Obişnuit să memoreze repede mailurile lui Băse, fără să judece, a apărut zîmbitor la TV şi a început să recite ceva ce i-a scris şeful.Cînd a văzut ce feţe fac cei care îl ascultă, a început să tragă şi el cu urechea la ce spune.Aşa a aflat că umilirea lui publică a luat sfîrşit. Lanţurile au căzut cu un zgomot de sute de milioane.
  Ce-i drept, mai era un pic şi se sfîrşea oricum. Bine că nu şi-a dat demisia după expirarea mandatului.
  Nu, nu sînt cîrcotaş.E bine şi acum.
  Dar cum rămîne cu toate legile şi reformele pe care acest guvern şi-a asumat răspunderea? Dacă nu funcţionează? Pe cine mai tragem la răspundere? Vii, furi, tai şi spînzuri, promiţi, îţi asumi răspunderea şi apoi îţi dai demisia.Aşa, simplu.Cu alte cuvinte, intri în restaurant, mănînci 20 de feluri de mîncare, îţi asumi răspunderea că ai să plăteşti, laşi doar desertul nemîncat pe jumătate şi spui că doar ai gustat dar nu-ţi place mîncarea, aşa că nu mai plăteşti.
  Sunt convins că Boc,pardon, Băse nu a cedat la presiunea străzii.A avut şi strada rolul ei de mic şi vioi catalizator, dar departe de a fi factorul determinant.Altele sunt calculele care au rulat în backgroundul acestei mutări.Ca ex-marinar (oare chiar a fost căpitan de navă? pentru că sincer, nu mai cred nimic din ce spune ăsta), bădica Traian a început să caute un loc curat de ancorat şi debarcat fără să fie pentru subminarea ţării judecat.Pentru a evita o prematură intrare la apă (preferă apa-de foc), aruncă peste bord tot ceea ce nu-i mai este de strictă folosinţă, privind îngrozit la rechinii care dau tîrcoale corăbiei prezidenţiale.S-au inversat rolurile: Zeus face jertfe oamenilor!Dar oamenii n-au nevoie de jertfe simbolice.Au nevoie de locuri de muncă, de o administraţie care să funcţioneze în nişte parametri normali.Vrea ca acel  "1 job pentru tine " să nu mai conţină în subtext şi o persoană anume căreia i se adresează anunţul, vrea ca orice gen de anunţuri să fie pe bune.
  Momentan, nu se poate trăi bine. Dar se poate trăi pe bune. Nu există nici un antidot, Antiboc sau Antibăsescu care să ne salveze în mod miraculos. Rolul de salvator al României revine însuşi Măriei-Sale, Poporul. Poporule, am 1 job pentru tine! Pe bune.

duminică, 29 ianuarie 2012

I SHOULDN`T BE ALIVE

   


   



     Cum să nu te inspire acest titlu de emisiune?
Ca român de rînd, de la naştere pînă la moarte şi puţin după (noi trăim,votăm şi plătim întreţinere şi facturi încă o vreme după ce popa a luat banii, sarmalele şi vinul aferent plecării noastre definitive sub hotarele patriei), te ocupi cu supravieţuirea în condiţii absurd de extreme şi extrem de absurde în acelaşi timp."I shouldn`t be alive" devine astfel, nu o concluzie, ci o mirare, o stupoare. Acest titlu ar trebui tradus şi imprimat pe cărţile de istorie ale României.
  Dar să facem prezentările.I SHOULDN`T BE ALIVE e o emisiune născută şi crescută prin canalele Discovery, în care ni se prezintă poveştile unor cetăţeni ce s-au aventurat în natură şi natura a avut ceva împotrivă.Se pare că naturii nu-i plac aventurile de o noapte, aşa că rupe nişte oase şi-i mai ţine cîteva nopţi în sînul dumneaei.Drept pentru care, protagoniştii emisiunii ajung la un pas de moarte.După care îşi bagă minţile în cap pentru că au un contract cu Discovery şi supravieţuiesc oarecum miraculos.Bun pînă aici.
  Nu ştiu dacă producătorii emisiunii sunt mulţumiţi de rating, dar eu vreau să-i ajut să-l mărească, pe sistemul mamaie, vrei nu vrei, eu te ajut să traversezi.
  Nu te poţi adresa mereu aceleiaşi categorii de public.Oamenii se plictisesc.Sau îmbătrînesc şi mor.Sau vor fi acaparaţi cu totul de Facebook.Cheia supravieţuirii unei afaceri, dar mai ales a dezvoltării acesteia e diversificarea ofertei şi extinderea tipologiei clienţilor-ţintă.Ptiu! trebuie să mă spăl pe dinţi după ce am rostit cuvintele anterioare, mă scuzaţi că folosesc limbaj corporatist de vînzări.Adică să vinzi şi la altfel de oameni decît clienţii tăi obişnuiţi.
  Un pas esenţial e adaptarea titlului emisiunii, pentru a deveni inteligibil şi atractiv categoriei de privitori căreia i se adresează.Oficial, la noi, titlul emisiunii a fost tradus LA UN PAS DE MOARTE.
 Astfel, pentru manelişti emisiunea se va numi OOOOOOOOOOOF, MOARTEA MEA!.Este de luat în calcul şi propunerea EREA SĂ DAU ZÎLE DĂ LA MINE.
Pentru beţivi, emisiunea va curge sub genericul LA UN PAS SĂ BEAU APĂ.
Pentru ţigani, salba de episoade ale emisiunii va zdrăngăni sub titlul LA UN PAS DE CARTE.
Emil Boc îşi asumă răspunderea pe titlul LA UN PAS ÎN EMISIUNEA LUI ANDREI GHEORGHE.
La OTV, producţia va fi preluată în stil talk-show şi diaconizată EXTRAORDINAR! SENZAŢIONAL! ÎN DIRECT! AR FI TREBUIT SĂ FIU MORT? DA-25564, NU-38652.
Pentru cocalari, e suficient genericul SĂ MOR IO!
Pentru popi, LA UN PAS DE UN JOB.
Pentru piţipoance: FATĂ,LA UN PAS DE VIRGINITATE, GEN!
Pentru Oana Zăvoranu: SĂ MOARĂ MAMA!
Pentru Andreea Esca: LA UN PAS DE ADIO ROMÂNIA,ADIO BUCUREŞTI,ADIO SALARIU!
Pentru Dan Voiculescu: LA UN PAS DE MOARTE ELECTORALĂ! TRAIANE, ŢINE APROAPE!
Pentru Moarte: LA UN PAS DE ELENA UDREA.
Roberta Anastase va viziona nenumărate episoade ale serialului LA UN PAS..DOI PAŞI..TREI,PATRU...800 DE PAŞI DE MOARTE.
EBA: LA UN PAŞI DE DECESURI.
 Şi, în sfîrşit, multaşteptata adaptare pentru nimeni altul decît Zeus, cum i se mai spune preşedintelui Traian Băsescu, cu speranţa că,în sfîrşit, i se va rupe filmul : VIAŢĂ DE PREŞEDINTE,NICI NU ŞTII, CÎT DE SCURTĂ AI ÎNCEPUT SĂ FII!

VIZIONARE PLĂCUTĂ!
celor care mai sunteţi în viaţă...

luni, 23 ianuarie 2012

Ceara mamii lor!

E tardivă postarea, evenimentul s-a consumat acum 2 săptămîni.Mă refer la expoziţia figurilor de ceară găzduită de Muzeul Naţional de Istorie Naturală din Iaşi.Nu ştiu exact cine le-a meşterit, am înţeles că sunt de prin Rusia artiştii.Nu e cea mai reuşită colecţie, nici cea mai urîtă, dar are suficient potenţial pentru a-l face pe votantul lui Dan Diaconescu sa exclame: "Maaamă, ci lumînări mari !"