ROMÂNII FUCK TURISM

Foarte frumos la Castelul Cantacuzino din Buşteni! Impresionant.

Cum ajungi, se deschid larg porţile.Nişte paji înveşmîntaţi în culorile blazonului familiei Cantacuzino anunţă venirea oaspeţilor sunînd din goarnă.Eşti condus apoi de două tinere "castelane" frumoase-foc pînă la intrarea în castel.Acolo, în faţa intrării, păşeşti pe un covor roşu de catifea, cam vreo zece metri.Cele două mîndre presară în calea ta petale albe de trandafiri.După ce intri, eşti întîmpinat de custodele castelului şi tot staff-ul, aliniaţi, aplaudînd.Pe o masuţă sculptată ai un păhărel de palincă, colaci şi nuci.

Bună dimineaţa.Aţi visat frumos?Bun.Acum să vă spun cum e în realitate la castelul cu pricina.

  
Prima şi ultima vizită la acest obiectiv turistic nou în Buşteni, am efectuat-o chiar în prima zi de vacanţă, pe o vreme superbă.Am vizitat doar exteriorul, cu gîndul să revenim pentru interioare în altă zi, cînd vremea va fi prea urîtă pentru orice altceva.

  Ceea ce s-a produs.Vine o vreme antipatică în viaţa fiecărei excursii. Era şi cazul, toată săptămîna fusese foarte frumos, stilul de toamnă lungă şi caldă. Contextul s-a întregit şi prin întîlnirea cu nişte prieteni doritori de turism, unul dintre ei venit tocmai din ţara lui natală,Spania, o ţară săracă mai ales în castele după cum ştiţi, nu-ş ce dracu mai voia să vadă pe aici.Muy bien.

   Ajungem la castel.Pînă aici, totul a fost bine.Castelul-la locul lui.Poarta, întredeschisă.Castelguardul, la post.Şi nu mirosea a băutură! În concluzie, prin partea locului, se reuşise obţinerea unei băuturi alcoolice fără miros. Suntem plini de înţelegere şi pentru el,dacă se mai întâmplă să tragă câte una mică, așa, pentru curaj. La statura lui, e un act aproape sinucigaş să fii apărătorul, să fii eu-cel-din-linia întîi, cum ar fi spus Sergiu Nicolaescu. În primul rînd, micuţul avea de luptat cu propria uniformă, în care încăpeau toți cei care "am fost 16", ca să rămînem tot la senatorul Sergiu.

Era trei fără zece PM.Bravul oştean sau buştean - apropo, cum li se spune locuitorilor din Buşteni? - ne informează că, pentru a vizita castelul ne trebuie musai ghid.Iar ghidul e disponibil fix la ora trei şi-un sfert.Bun, şi noi ce facem pînă atunci? N-aveţi o sală de aşteptare? Nu. Alţi turişti nu mai sunt, doar grupul nostru, nu se poate face o excepţie şi să intrăm la fix? Nu.Nu puteţi anunţa ghidul să vedem şi opinia lui, second opinion? Nu. La trei şi-un sfert.

Deja lucrurile erau ciudate.

   Bun, hai să mergem la o cafea.Unde se poate bea o cafea prin apropiere? La pensiunea nu ştiu-cum.Bun, ne urcăm în maşini, ajungem la pensiune, foarte frumos, ne căutăm o masă, ne dezbrăcăm, ne aşezăm, comandăm, ospătarul dispare româneşte ştim că nu-l vom mai vedea niciodată, aşa-s relaţiile cu ospătarii, ne îmbrăcăm, ne urcăm în maşini, iar la porţile castelului.Apare impozantul. O imensă dezamăgire se citea pe chipul său.Era trei şi douăzeci.V-am spus la trei şi-un sfert! Şi ce bă, ghidul ăsta e Orient Expresul, ce naiba, hai să intrăm! Nu se poate, s-a intrat, castelul e încuiat, nu aveţi cum să intraţi.
Blocaj total.

   Pe cine conducea ghidul în acel moment prin castel în condiţiile în care acum un sfert de oră nu era nimeni prin preajmă? Castelul e undeva, pe deal, un pic în pădure, dacă ar fi turişti le-ai vedea maşinile.De ce nu avea telefon, interfon sau alte mijloace de comunicare cu exteriorul? De ce ne mai batem capul să facem turism în România? Astea şi alte întrebări vor rămîne fără răspuns.Totuşi, la o întrebare aş vrea să aflu răspunsul şi pentru asta mă voi întoarce acolo, mult mai bine pregătit şi nu voi renunţa pînă nu voi afla de unde pot face rost de băutura aia fără miros!