Serios!

Voi, cei care intraţi aici, aflaţi că toate postările de pe acest blog,fără excepţie, sunt pamflete,pure ficţiuni,produsul imaginaţiei autorului,sau interpretări parodice ale realităţii în viziunea strict personală a acestuia.

vineri, 1 februarie 2013

Nu-ți aduc ghiocei, că și pe ăia îi bei!

Bunā dimineața, zi de vineri! Ești cea mai tare! 
Spre deosebire de ziua de duminicā. Ziua aia urîtā ca munca, imoralā ca un pedofil și ilegalā ca un traficant de organe de copii. Ce sā facem noi cu tine, duminicuțo? Duminicuțo, da de ce ai orele așa scurte? Ca să vină lunea mai repede...Duminicuțo, da de ce ai stresul așa de mare? Ca să te chinuie ziua de luni mai nasol! Ptiu! duminicuțo, crăpați-ar albumul duminical în paișpe că nașpetă mai ești cu obligațiile tale față de familie, parcuri, săniușe, aniversări, mese în familie, toate pe fondul mahmurelii de sîmbătă seara. Cum sā te trāim?! 
SEARĂ DE DUMINICĂ 

   Bun, dar sā revenim la vinerea ce tocmai debuteazā, abia si-a consumat 6 ore din disponibilul de 24. 

  Întîmplarea face ca aceastā vinere sā fie 1 februarie. Vă lăsați de fumat că e 1 ale lunii? Greșit. Nu la început de uichend. Nu numai cā începe uichendul dar începe si ultima lunā de iarnā. Se zice cā februarie e lunā scurtā. Asta din cauza numărului de zile. Are cu 3 zile mai puțin decît o lunā obișnuitā. De fapt e o lunā foarte lungā. Și urîtā. E lungā pentru cā e urîtā. Și fārā onoare. Fārā cuvînt și fārā prințip. În primul rînd nu-și ține promisiunea de a fi ultima lunā de iarnā. Procedeazā cam așa: 27, 28, gata, se terminā. OK. Primele zile de martie sunt cālduțe. Aproape cā punem botul la primāvarā. Dupā care trîntește o zāpadā gravā de tot. Un gest de o inconștiențā și o nesimțire egalatā doar de stereotipul āla, unu care a fost alcoolic ani de zile și  care dupā o revenire spectaculoasā-curat, bārbierit,privire limpede- vine de la prima zi de serviciu pe la 3 dimineața,în comā alcoolicā, costumul cel nou fācut praf, tot pișat, tot borît, dar cu un buchețel de ghiocei în mînā. Bineînțeles cā într-o astfel de situație se pune foarte dificil problema urmātoarei zile de muncā. Perversā lunā februarie asta! Și leneșā. Nu-și face treaba. Bāi februarie, esti lunā de iarnā! Ia și ninge bāi! Terminā zāpada, nu mai lāsa și pentru martie și pentru aprilie! Terminā frigul, zloata, vremea asta împutitā și rece ca ochii unui pește oceanic vechi de trei luni. Vrei să te placă lumea? Fii serioasă.De plăcut nu o să te placă niciodată, ești ultima lună de iarnă, lumea e sătulă de frig, de dat zăpada de pe mașini, asta e! Dar poți fi măcar respectată dacă nu te împopoțonezi cu zile călduțe și sărbători de astea aberante ca Valentine`s day! Ce-i tîmpenia asta de ziua îndrăgostiților în mijlocul zloatei și zăpezii murdare? Pe 14 februarie nici zăpada nu mai este ce a fost. Ți se potrivește sărbătoarea asta ca o jartieră roșie de stripteuză pe varicele unei băbăciuni de 90 de ani!
  Totusi, cînd vine o adiere cāldutā dupā frigul āsta capitalist, devin un pic mistic. Mă desprind timp de o milisecundā de pāmînt. Nu mult, un micron, poate juma' de milimetru. Iar vînticelul āla de primāvarā prin pār, pe fațā, pare o mîngîiere de la Dumnezeu. Și o iertare. Și o speranțā.
  Doamne, iartă-mi prostia de a mai avea speranță!

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Lăsați orice comentarii, voi ce intrați aici!