Reduceri mitologice!

      La o numărătoare paralelă cu realitatea, am constatat că mitologia românească e mai lungă fix cu două mituri. Drept pentru care, ne propunem să le desființăm! Vom reuși?

Mitul știrilor-maraton

 Reporterii sunt ca spermatozoizii. Apar încontinuu. Gradul de maturitate atins la 10 săptămîni de viață le e suficient pentru a lucra în televiziune. Se duc cu capul înainte fără să gîndească. Din vreo sută de milioane trimiși pe teren abia unul dacă dă naștere la o știre adevărată. Îi putem numi reportozoizi. Cu ajutorul lor, manipulîndu-i cu dexteritate, televirilii campioni ai audiențelor servesc telespectatorilor care așteaptă cu gurile căscate știri cu topoare, accidente și violuri, adevărate plăsmuiri. Majoritatea acestor telespectatori urmăresc știrile pe plasme, de unde și termenul contextual de ”plăsmuire”. Cei care promovează astfel de știri sunt ”plăsmuitorii”, iar consumatorii acestor spectacole grotești și inutile, pot fi numiți ”plăsmuiști”.
   Reportozoizii sunt și mai activi de sărbători. În general, de orice fel de sărbători, ei lucrează mai din greu ca de obicei pentru a ”ne transmite cele mai proaspete știri”. Pe tot parcursul zilei! Un maraton de știri. Sau știri-fluviu.
  Nu există așa ceva. Asta e o invenție, o manipulare a televiziunilor. Știrile adevărate se produc spontan, independent, trebuie căutate. Astea sunt știri artificiale, de seră, de crescătorie.Atenție, îngrașă și sunt cancerigene! Prin manipulare, plăsmuitorii de programe vor să vă inducă ideea că evenimentul e suficient de important pentru a vă ține cu nasul lipit de TV toată ziua. Al doilea avantaj al știrilor maraton e că reprezintă spațiu de emisie acoperit ieftin dar cu rating la fel de mare ca un film sau un spectacol de calitate. Înseamnă pur și simplu profit. Un film bun costă. Deasemenea, costă și să organizezi pentru acea zi de sărbătoare un program de divertisment decent. Să mai scoți din foame actorii ăștia tineri, pe care-i vedem doar prin reclame. În varianta beton-maraton, plătești cu doi lei niște pupeze de astea care vor să se vadă la televizor și te-ai scos. Măcar pentru o zi, orice s-ar întîmpla, există prosteală pentru popor la televizor. Programul merge pe pilot automat toată ziua, fără abateri! Parcă ce se poate întîmpla așa de important încît să bată la audiență petrecerile pe cinste încinse de poporul român?!
   ”- Rămîneți cu noi, după cîteva știri scurte de tot, promitem, continuăm transmisia de la Căcărezul din Deal unde badea Mircea va pune usturoiul pe friptura de miel în mod tradițional! Nu plecați! Usturoiul vă așteaptă! Și acum știrile : în China a aterizat o navă extraterestră, Koreea de Nord a lansat 15 rachete nucleare, în Africa de Sud au fost descoperiți dinozauri vii, iar la Machu Pichu sunt doi bărboși, unul complet alb iar celălalt așa, pe la 30 de ani, care pretind că sunt însuși Dumnezeu și fiul Său, Jesus Christ.Acestea au fost știrile, acum înapoi la Căcăreaza din Deal, Cretinița, ai legătura, să vedem  căpățînile lui badea Mircea!”
  Nu e deloc un maraton. De fapt, e o alergare pe loc. Fără să miști picioarele. Aceeași știre toată ziua. Aceleași imagini pline de fum, bere, manele și cocalari. Aceleași întrebări stupide ”- Ce faceți aici?”, de parcă s-ar aștepta cineva ca țața aia în capot barbecue style sau macaragiul ăla roșu la față, cu dunga originală de grăsime prelinsă pe maieul mulat pe butoiul de bere numit burtă, să răspundă ”am venit să studiez fizica cuantică, domnișoară”.
 ”-Vă distrați?”, mai întreabă reporterița cu greu, abia auzită prin tornada de manele, niște tineri. Un cocalar clasic, cu tricou D&G, cu lanț de aur peste tricou, tatuat cu motive tribale -normal- , întrerupt din activitatea de dans, un fel de aruncatul mizeriei din buric prin mișcări lascive ale bazinului, cu sticla în mînă, ar răspunde în mod surprinzător, shokant kiar ”- Nu prea mă distrez, sincer aș fi vrut să merg la o expoziție de icoane, ouă încondeiate și recital de muzică religioasă”.  Dă-te dreacu!
   Știri-fluviu. Mai degrabă baraj! Ca și cum tîrtanului grataragiu de pretutindeni i-ar sta fleica-n gît dacă nu ar fi informat secundă de secundă cum mănîncă și se îmbată alți tîrtani grataragii din țară. Asta presupunînd prin absurd că la iarbă verde sau la iarbă scumpă, în cluburi, nu s-ar asculta manele, ci s-ar urmări știrile.
    Acești directori de programe merită invitați într-o zi festivă la o cherhana unde să servească tot ce prind pescarii pe parcursul acelei zile, pe sistemul brevetat chiar de dumnealor, televirilii. Sistemul în care reportozoidul ne servește tot ce vede în jurul lui drept știre, știri în neștire, de-a valma. Nu contează ce e, prospăt să fie! Pescuit în direct. Bocanci, conserve ruginite, bucăți de mingi de fotbal etc.
”- Cum v-a plăcut friptura de anvelopă? Așa? Scuze, era de iarnă, în perioada caldă cam de astea se prind. Dacă veniți la iarnă, vă pescuim la copcă una de vară! Nu-i nimic, rămîneți cu noi, urmează ciorba de patinator.Cu tot cu patine în picioare!” M-ați înțeles, ideea nu e să servească ceea ce vor prinde comestibil , ci orice se agață în cîrlig. Așa cum nici noi nu suntem serviți cu știri adevărate ci cu informații inutile din diverse locuri, prezentate stupid. Ce-i drept, în zilele obișnuite, spre deosebire de cele marcate de maratoane-fluviu, redacțiile de știri ne prezintă  informații la fel de inutile și tot într-un ambalaj cretinoido-penibil, adică pe înțelesul maselor. Deosebirea e că nu mai dau drumul la păsărici pă-n toate colțurile țării ca să deie alea cu ciocul aiurea, ci se culeg știrile gata făcute din cîteva locuri fixe: pompieri, Rutieră, Criminalistică, DNA, Click și Cancan, însumînd 90% din totalul știrilor, fix partea care face deliciul vieții de român și de care pe noi, restul, minoritatea neglijabilă a absolvenților din anii 90, nu ne doare nici în DIICOT.

   De fapt, ce se întîmplă în realitate, de sărbători: nimic. Totuși, televiziunile insistă, asudă, muncesc, se bîlbîie, se afumă, se ard, se bat, morți, răniți, dispăruți în misiune. Reporteri și redactori mimînd buna dispoziție și entuziasmul de a fi la serviciu într-o zi liberă avînd sinceritatea unui pacient căruia i se amputează ceva fără anestezie de către dr. Ciomu. Și toate astea pentru a ne transmite cu promptitudine (adică de pe prompter) acest nimic. Astfel iau naștere acele breaking news, în traducere și adaptare liberă, știri la care te spargi de rîs:
  ”Pe masa românilor nu a lipsit vinul” - de parcă nu ar fi lipsit heroina sau armele de distrugere în masă !
  ” Românii au încins grătarele” - se pare că reci nu funcționează chiar mișto.
  ”Românii au băgat adînc mîna în buzunar” - aaa...de asta am văzut la intrarea în supermarketuri Interzis accesul minorilor !, se pare că printre rafturile cu mici, cei mici pot auzi gemete și oftături de genul <<-Mai adînc, Nelule, bag-o mai adînc! Pînă dai de fund...>>
   Știu pe ce mizează ei, lasă că și așa nu se uită nimeni. Atunci pune nene pe ecran ”Revizie tehnică”, dă liber la oameni și hai și tu la un șpriț. Cum adică și ce-o să dai pe post în prima zi după ce trec ostilitățile? Ești nebun?! De Youtube ai auzit?! De Facebook ai auzit? N-ai să egalezi niciodată postările cocalarilor autentici, cu toți Măruții tăi, cu toți Capatoșii și toate Simonele Gherghe din lume! Oricum, deja vă ia la Suleyman Kanalul D.

Mit desființat !

     În fine, se termină și minivacanța asta. Și vine răzbunarea reporterilor. Reportajele dramatice, acele memoriale ale durerii de cap, esofag și stomac în care ni se prezintă bugetari întorcîndu-se la serviciu. Ca într-o galerie de artă, conduși de ghidul TV, părăsim tabloul idilic ”Bugetari odihnindu-se” și ne oprim în fața lucrării ”Bugetari sclavagind”.
   Și începe o cretinătate și mai mare.

     Mitul ”Sclavie en rose”

    Chestia aia cu revenitul la serviciu după concediu cu bateriile încărcate. Ni se explică de fapt, despre ce e vorba  în acel tablou crîncen: ”- După X zile libere în care s-au manelizat cît au putut, românii se întorc la serviciu odihniți și cu bateriile încărcate”. Mă-ta are bateriile încărcate! La vibrator! Dar prea tîrziu, tu te-ai născut deja ! Ce bou sinistru, ce monstru fără suflet, ce cretin de bani gata a lansat mitul că oamenii se întorc odihniți din concediu?! E o contradicție în termeni! Serviciul înseamnă sclavie, moarte, concediul înseamnă libertate, viață! Cine e tîmpitul care să-și irosească viața odihnindu-se?! Și cine e masochistul care să considere că sclavia e viață?
  De obicei concediul se trăiește intens, fie că te duci la țară să prășești, fie că te duci la munte, mare sau vizitezi țări interesante, fie că te îmbeți ca armata a paișpea eliberatoare. Cum să fii odihnit după ce te dai jos din montagne-rousse-ul libertății?
   Credeați că sunt cretine știrile despre grătare în aer liber, unde (șoc!) oamenii prăjesc mici și beau (șoc!) bere, despre potecile astea rutiere că șosele nu pot să le numesc, unde se formează (șoc!) ambuteiaje, deoarece nu avem (boc!) autostrăzi ?!  Stai să vezi după. Alea știri absolute.
 Reporterița, înarmată cu răbdare, stă cu microfonul la pîndă pe treptele de marmură ale unei instituții publice, treptele alea lucioase care fac iarna la fel de multe victime printre contribuabili ca și instituția respectivă, oricare ar fi aceasta. Stă ca Țiriac la Balc așteptînd mistrețul. S-a deschis sezonul la bugetari. Și vine o cucoană obosită, cu părul ăla coafat, blindat cu fixativ, ruptă în cinșpe de cîtă mîncare a făcut, de cîte vase a spălat, de cît curat a făcut după. Pe fază, killărița îi sare înainte, malițioasă: ”- Cum vă întoarceți la servici (bineînțeles că nu spune ”la serviciu”, ptiu, drace!) după această minivacanță?”. Biata femeie, lovită în plin, ridică ochii precum o căprioară muribundă și îngaimă pe sub o hemoragie de zîmbete care de care mai false:”-Cum să...cu bateriile încărcate, cu putere de muncă, cu forțe proaspete...” , prostii de astea. Normal, doar o vor vedea șefii, ce altceva să spună? Un răspuns absolut sincer ar fi, oricum, nedifuzabil. În primul rînd din cauză că ar dura cîteva ore. În al doilea rînd, ar fi plin de bipuri.
  Cînd numeri orele, minutele, secundele de concediu, cînd aproape că simți lanțurile grele ale robiei intrîndu-ți în carne pînă la os, cînd auzi biciul stăpînului despicînd aerul pentru ca o milisecundă mai tîrziu să-ți despice pielea de pe spate și cînd știi că toate astea vor reîncepe acuși și vor dura multe eternități de acum încolo, pînă la următorul concediu, clar că nu ți se încarcă bateriile.

   Totuși, în mod paradoxal, concediul are rolul lui în menținerea condiției de sclavie. În Olanda, Biserica distribuie gratuit dependenților droguri ușoare pentru ca băieții să fie cuminți. Concediile, drepturile omului, drepturile salariatului, Codul Civil, Codul Penal, Codul Rutier, protecția socială, asistența medicală, învățămîntul, justiția, armata și biserica, Constituția, CEDO, precum și multe alte iluzii ca acestea, protejează, servesc, garantează și întrețin exploatarea omului de către om mult mai eficient decît pe vremea importului masiv de negri din Africa. Nu numai că elimină coalizarea celor exploatați, evitînd revoltele, sau la o scară mai mare, revoluțiile. Ci mai mult, rezolvă problema esențială a exploatatorului: izolează individul de el însuși. Îl întoarce împotriva lui însuși. Pentru aproape oricine, e de neconceput ca o societate în care individul beneficiază de atîtea drepturi și asistență , bașca denumită ”democrație”, să fie în esență o societate aproape primitivă, bazată pe cruda și nemiloasa exploatare a omului de către, hai să-i zicem, om.
  Homo Consumeris ajunge să-și dorească statutul de sclav, să și-l justifice, elimină orice alte variante de a-și trăi viața, orice abatere de la acest statut e considerată o decădere de care el însuși e vinovat, iar adîncirea în această capcană socio-psihologică e considerată un succes, fiind răsplătită prin satisfacerea nevoilor false de consum, induse artificial, ale individului respectiv. Ca orice animal, omul se dresează. Ascultă de frică, de durere și de recompensă. Recompensa e iluzorie, omul se consumă de fapt pe el însuși introducîndu-și în organism chimicale și distrugîndu-și mediul înconjurător.
  Am auzit de multe ori părerea conform căreia Ceaușescu nu ar fi căzut dacă ar fi știut să dea drumul la cîteva supape la timpul potrivit. Ceva program la tv, ceva libertate de exprimare, ceva marfă străină în galantare. Cu un simplu ”da” ar fi oprit glonțul ca Neo în Matrix. ”-Eu sunt Realesul!...”
  Pîine și circ. La atît se reducea pe vremea Imperiului Roman știința înrobirii oamenilor. De fapt, sinteza aceasta e valabilă și astăzi, ne trasează cele două direcții principale : subzistență pentru trup și diversiune pentru minte. După cum ne-a demonstrat și istoria, deși a funcționat destul de bine, acest sistem simplu a dat și niște rateuri catastrofale.
 Astăzi avem un sistem mult mai complex, bazat pe consumerism. Oamenii se identifică cu posesiunile lor. Dacă le sunt amenințate posesiunile, fac orice pentru a le apăra. Frații se ucid pentru o palmă de teren, națiunile își ucid sute de mii de fii pentru o pungă de petrol sau din motive religioase. Atunci cînd își pierd posesiunile, oamenii înnebunesc sau se sinucid. Alt mod de viață nu concep.
  Iar Criza a fost lovitura de grație, o invenție genială! Simplă, ca tot ce e geniu pur: amenințarea permanentă a posesiunilor. Oamenii cam începuseră să ridice frunțile odată cu Internetul, odată cu accesul liber la informație. S-a terminat și asta repede, stați liniștiți. Internetul e plin de informații false sau viciate și sunteți manipulați de nici măcar mersul la budă nu vă mai aparține.
   Așa că deși îți urăști serviciul, îți spui, repeți, auzi și de la alții același lucru: bine că am serviciu, pe vremurile astea e mare lucru! Trăim cele mai negre vremuri.
    Vremurile în care sclavia e roz.

  Ce spuneți, cum e cu mitul ăsta, e desființat sau nu? 

Despre acest mit eu concluzionez astfel: Meet me in Canada!