Cînd mă așez la scris, de fapt nu mă așez chiar la scris, ci pe canapea, la somn, departe de scris. Dar, sincer, mă gîndesc la nescrisele mele texte. În fine, cînd mă așez unde mă așez, constat că nu am nimic de spus. Autocenzura intră automat în funcțiune și în acord cu bunul meu simț. Constat că în jurul meu sunt doar subiecte ce nu merită tratate, sau drame ce nu pot fi oblojite prin cuvinte. Nu mă pot coborî pînă la primele, nu mă pot înălța pînă la cele din a doua categorie.
La ce bun?
Sa scriu despre mine? Sunt atît de mic, de neinteresant, problemele mele sunt atît de superficiale la scara realității pe care o traversăm într-o viteză nebună, încît devin ridicol, egoist, plictisitor.
Dar am nevoie de scris. Si de citittori. De ecoul acestor scrieri printre cititori.
Lumea nu mai are răbdare să citească. Nu mai are timp. S-a dezobișnuit. Atît de multe informații audio-video ne bombardează zilnic, atîtea produse de fast-food-media , a se citi junk-food-media, ne sunt servite zilnic, gata preparate, dezambalate, încălzite, ba chiar și mestecate, încît creierul nu mai funcționează deloc. Posmagii îs gata muieți, nu mai e nimic de făcut, de contribuit. Zaci pe canapea și consumi.
Nici la poze nu mai are timp lumea să se uite. De asta au apărut selfi-urile. A devenit inuman de solicitant să te uiți la un peisaj, sau la o fotografie cu mai multe personaje! Pe la al doilea personaj ”tras în poză”, deja creierul simte nevoia să se relaxeze cu un shopping ceva.
”-Ce faci, mi-ai văzut poza cu colegii, postată acum o săptămînă?” ;”-Da!...îm place foarte mult. Abia aștept să văd cum se termină! Am ajuns la colegul nr.2 de la stînga la dreapta...” ; ” -Aaa...ok, nu mai ai mult, mai e doar un coleg și sigla liceului, spor la vizionat!”.
Trăim în viteză, fără reguli, amestecat, haotic, colorat, tehnologizat și foarte comercial. NU mai distingem nuanțele din cauza atîtor mesaje contradictorii violent colorate, acestui mix de ingrediente mai vechi sau mai noi pe care le dăm pe gît zilnic, ignorînd efectele secundare.
Barmanii care ne servesc aceste amestecuri (politicieni, masmedia, corporații etc) încearcă să ne convingă că e vorba de un scump cocktail ”cu de toate”, pe sistemul shaormei de imens succes, cu același nume..
Cînd e de fapt un oribil carcalete de doi bani,
Iar atunci cînd ne vom trezi, pre mulți ne va durea, rău de tot, capul.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu
Lăsați orice comentarii, voi ce intrați aici!