Serios!

Voi, cei care intraţi aici, aflaţi că toate postările de pe acest blog,fără excepţie, sunt pamflete,pure ficţiuni,produsul imaginaţiei autorului,sau interpretări parodice ale realităţii în viziunea strict personală a acestuia.

marți, 18 noiembrie 2014

România cocalarului bine băut: clovnul și bufonul

    Cred că s-a mers un pic mai departe decît ar fi cazul, cu entuziasmul, în cazul rezultatului alegerilor. Citeam ieri pe facebook, cum că, un ziar german și-a permis să titreze ceva de genul ”În România a devenit cool să fii corect”. Da` unde ne trezim aicea, hallo! maine heren unt damen, drept cine ne luați, Tanța și Costel?! Abia am băut o bere-n gară și gata, acum plănuim nunta?! Halt!
   Ce vreți să spuneți, că nu vom mai avea corupți? Că vor dispare mîrlanii, țopîrlanii, nesimțiții, hoții, jmecherii, interlopii, Capatos, Măruță și Gherghe? Toată fauna, floricelele, popcoarnele și semințele țării sunt pe cale de dispariție? Păi ăsta-i un atentat direct la unul dintre ultimele jegosisteme naturale din Europa!  Ce-o să le mai arătăm străinilor cînd vor veni să viziteze jungla... pardon, menajeria,... ptiu!...grădina Carpaților? Casa Poporului din fundu` grădinii?
  Îmi veți spune acum că și pițipoancele și cocalarii sunt pe cale să devină endangered species.
Nu, nu vrem asta. Nu vrem ca toate categoriile de mai sus să devină specii pe cale de dispariție și ca urmare, protejate de lege! Cum ar fi: hai să facem o autostradă! Pe unde? Pe acolo! Nu se poate. De ce? Pe acolo are cuibul, vila, habitatul, un deputat corupt, specie rară, protejată.
    Lăsați, și haiducii au fost cool. Și pirații sunt cool. Mafioții sunt cool. Lasă-i pe ăștia să fie cool.
   Nu vrem să devină cool a fi corect. Vrem să fie normal, firesc.

   Apropos de cocalari și pițipoance. Statul român ar trebui să distribuie, gratis, prezervative. Pentru binele tuturor. Programul ”cornul și laptele” pentru preșcolari și școlari, ar trebui dus la următorul nivel: ”prezervativul și anticoncepționalele” pentru pițipoance și cocalari. Pentru a preveni înmulțirea acestora.
 Pițipoancele și cocalarii se înmulțesc, de regulă, la căldură, băutură și o gravă incultură. Pepinierele acestei involuții sunt discotecile, cluburile, litoralul, sub reflectoarele platourilor de televiziune etc.
  De departe, litoralul românesc e cel mai mare focar de infecție socială cu cocalari și siliconate. Are toate elementele favorizante apariției, dezvoltării și răspîndirii acestora: căldură, băutură, manele și Mazăre.
  Ceea ce e foarte bine. E foarte bine, în eventualitatea în care programul ”prezervativul și anticoncepționalele” nu dă rezultatul dorit, ci se soldează cu rezultatul anticipat.
   Pentru că, să ne înțelegem, una sunt rezultatele dorite, și cu totul altele sunt rezultatele probabile, destul de ușor de anticipat în cazul în care prezervativele și anticoncepționalele vor fi distribuite ca măsură de prevenție: 1. Vor fi refuzate, fiind gratuite - ”Valoarea mea, io sunt un taur / Io am decît prezervativ de aur”; 2.  Mai plauzibil e scenariul în care, cocalarii vor înghiți anticoncepționalele sau le vor trage pe nară, iar pițipoancele vor umfla ”balonașele” și le vor băga pe sub tricou, caz în care se vor naște copii și mai tîmpiți; 3. Unii, mai chibzuiți, mai gospodari, le vor pune la păstrare, pentru bătrînețe, sau la murat, pentru sărbători.
   De asta e foarte bine că le place căldura, băutura, goliciunea. Ați observat, bănuiesc, maieurile ridicate peste abdomen. Exotismul și erotismul, deși habar n-au ce înseamnă cuvintele astea, îi caracterizează. Dacă măsurile contraceptive nu reușesc să stopeze inflația acestor pestilențiali, putem recurge la turism. Le organizăm excursii gratuite în vestul insulei Noua Guinee. Oamenii sunt foarte primitori acolo. Te întîmpină bucuroși pe insulă, te conduc fericiți la ei în sat, te poftesc din toată inima la ei în colibă, te pun la masă...și te mănîncă, deoarece acolo trăiește unul dintre ultimele triburi de canibali din lume. Vreo 4000 de suflete flâmînde. Desigur, un pic mai greu va fi pînă vor deprinde ei cum se prepară o pițipoancă, s-ar putea, la început, să se intoxice cu silicon, să facă toxiinfecții alimentare, să nu mai poată merge o zi-două la muncă, dar, asta e! Așa am pățit și noi prima dată cînd am importat mîncare ieftină și multă din occident. Dar ne-am obișnuit. Nuuu, nu ne-am obișnuit cu mîncarea, nici vorbă! Ne-am obișnuit cu obezitatea și cu cancerul.

   Nu numai la Mamaia sunt cocalari. Nu, sunt și la Saturn, unde m-am aventurat în concediu astă-vară. Că de asta m-am activat împotriva ăstora, mi-am amintit o întîmplare tristă, dintr-o seară a acelui concediu. Erau prin stațiune vreo doi adolescenți ,
 care, seara, se costumau în clovni și făceau animăluțe îndoind baloane, pentru copii. Făceau și ei niște bănuți, de-un suc și-o chiflă, acolo. Admir sincer tinerii care au inițiativă, care fac ceva independent, fără să mai aștepte mocăciuni de la părinți. Nu știu cît să fi avut clovnii respectivi, după voce, vreo 15-16 ani.
  Ia închipuiți-vă că aveți copilul la mare și sunteți bucuroși că își cîștigă singur o parte din bani. Iar într-o seară, vine la el un animal de ăsta, neavortat și, pentru a impresiona o vacă botoxată, se leagă de firavul clovn. Face glume, e spiritual, adică : ”Cît costă o...de asta? ”
Clovnul, observînd atitudinea pasiv-agresivă a cretinului, răspunde, evitînd contactul vizual, ca în cazul animalelor periculoase: ”5 lei”. ”Ieftin!...ia fă-mi și mie o femeie gonflabilă...hă, hă...da să fie virgină”, își încîntă anturajul, jmecherul D&G (așa scria pe tricoul său mulat, normal, cu auriu, cred că sunt inițialele de la Dobitoc&Găozar). Clovnul, jenat, a evitat să-i dea o replică. Și-a văzut, mai departe, de treabă. Îmi doresc să nu-l fi afectat foarte tare boul ăla. Desigur, nu a fost nici primul și nici ultimul bufon pe care tînărul clovn l-a băgat în p...ălărie, sunt convins.

   Uite, ăsta e un lucru care mi-aș dori să se schimbe în mentalul colectiv: un om care muncește în rol de clovn, trebuie respectat la fel ca oricare altul. Iar umorul nu înseamnă bătaie de joc, insulte, jigniri.
   Aroganți, politicieni ca Adrian Năstase, Traian Băsescu, Victor Ponta, Crin Antonescu, sau personaje publice gen Gigi Becali, Vadim, Dan Diaconescu, au instaurat și au promovat un gen de societate bazată pe manelism, miștocăreală, bani făcuți fără muncă, dușmănie și răzbunare. S-a rîs de Iohannis că nu vorbește. I s-a reproșat că nu a fost mai agresiv cu Victor Viorel. Că n-a făcut entertainment, bufonerii. Dar poate că omul nu se pricepe la asta. De ce să-i cerem să facă virgine gonflabile, cînd, poate că el se pricepe să facă locuri de muncă reale?
  Una e să fii clovn și alta e să fii bufon.
     

luni, 17 noiembrie 2014

Ruleta prezidențială: salam săsesc sau salam băsesc?

   * Un lucru e clar: în țara asta, cît a mai rămas din ea, au fost alegeri. Au fost cît de cît corecte? Nu știm. Cert e că au fost secții de votare, pe alocuri prea multe, prin străinătate prea puține, au fost urne, buletine de vot, ștampile, tot tacîmul. Am avut și candidați, 14 la număr. Doi, în rolurile principale, restul, figuranți, diversioniști, oportuniști și nebuni.
   Personal, acum, la sfărșit de campanie, nu știu cine sunt cei doi foști candidați.
  Cine e Victor Viorel Ponta? Un politician tînăr și ambițios? Un agent sub acoperire? Un infractor în care o gașcă de giga-infractori cu interese materiale uriașe au investit enorm pentru a le proteja pensiile...pardon, interesele? Nu știu.
  Nu știu nici cine este Klaus Werner Iohannis. E un neamț care va face mititeii românești la fel de apreciați ca și cîrnații germani? Mitiwurstul bine făcut...Sau e doar găselnița găștii din defunctul PDL, recte  Berceanu-Blaga-Videanu-și restul, pentru a reveni la ciolan? Colacul de salvare al lui Băsescu, pentru atunci cînd nivelul imunității îi va scade într-atît încît va începe să i se vadă flota și dosarele de securist? Salam săsesc sau salam băsesc? Omul lui Angela Merkel și al occidentului, străinul care ne va vinde țara?
Mister total.

   *Am pus voturile în urnă precum jetoanele la ruletă. Problema e, că, de 25 de ani, tot punem jetoanele pe cîte un candidat și tot pierdem. Pierdem încontinuu. Dacă ne bazăm doar pe noroc, primim ceea ce ne-a spus neamțul, clar: ghinion. Nu ne vindem țara, o jucăm la ruletă!
Asta înseamnă să ne bazăm mereu pe altcineva să ne facă norocul, să ne facă treaba. Ceea ce mă duce direct la următoarea concluzie:

    * Românii își doresc un tătuc. Au nevoie ca altcineva să ia deciziile pentru ei. N-au înțeles absolut nimic din lumea în care trăiesc. Au aprobat execuția lui Ceaușescu pentru că nu le dădea mîncare, băutură, emisiuni TV și liberă circulație. Un loc de muncă și o locuință erau drepturi indiscutabile, astea veneau așa, de la sine. Acum îl vor înapoi, nu le mai trebuie democrație, nu le mai trebuie blugi, ciungă sau dolari. Să vină oricine, să facă orice, dar nu ne mai obligați să gîndim ca să trăim!
Era bine atunci: noi ne făceam că muncim, ei se făceau că ne plătesc. Subzistența era garantată. Enoriașii Bisericii Poieniste de Iarbă-Verde, adevărata și singura religie a românilor, închinau cîte un pahar de bere și mergeau la slujba Sfîntului Grătar în fiecare duminică, cu pioșenie, avînd un singur scop în viață: cînd le-o fi mai rău așa să le fie. Fără să-și pună, măcar așa, în glumă, problema, că ar fi posibil să le fie și mai bine. Mai au înțelepții ăștia de căcat o vorbă: mai binele e dușmanul binelui.

   * Paradoxal, sfidînd  orice matematică elementară, media coeficientului de inteligență al unei mulțimi de oameni este mai mic decît  coeficientul de inteligență al fiecărui individ dintre cei care compun acea mulțime. Cu alte cuvinte, gloata este capabilă să comită o prostie mai mare decît ar fi în stare, singur, orice idiot care face parte din acea gloată.

   * Cinismul, ticăloșia, tupeul, lipsa de umanitate, de conștiință, ale politicienilor nu are limite. L-am văzut azi pe Vasile Blaga vorbind despre sacrificiul celor care au murit la Revoluție ! Porcul ăsta sinistru trebuie jupuit, făcuți bocanci din pielea lui și apoi lovit cu bocancii făcuți din șoriciul lui, în gură pînă se asomează pe el.

   *Presa, ca și prostia pură, are resurse și puteri nelimitate. Aici ne aflăm noi, astăzi, după 25 de ani de la sacrificiul celor care i-au permis lui Blaga & Co să se îmbogățească prăduind această țară: la confluența presei cu prostia.

  * Am văzut cea mai slabă campanie ever. Ca și cum totul era prestabilit, dar trebuia făcut, de ochii lumii, circul ăsta cu campania electorală. Ponta, sigur de victorie, fără chef de prea mari strofocări electorale. Ca un student care a cumpărat subiectele. Plagiatorul aproape că a reușit, din nou! Gașca din spatele său, toți pușcăriașii ăia care abia așteaptă să iasă amnistiați, toți baronii din țară care mai au atîtea de furat, toți cei care au investit pentru cumpărarea postului de președinte al României, trebuie să recupereze sume uriașe. Nu-și permit să piardă. De data asta, mașinăria lor de vot trebuie să fie zdrobitoare, nu ca în 2009. Au uitat un mic amănunt: poporul.
  Ceilalți, nu știu ce joc au făcut. Ori au riscat prostește, mizînd totul pe-o carte, mai exact pe un candidat proaspăt, cu un CV respectabil. Ori au fost lucizi, pragmatici, au înțeles că după doi ani jumate de cînd nu mai sunt la butoane, cașcavalul portocaliu s-a transformat într-o feliuță subțire de șvaițer, iar cel roșu are acum toate E-urile necesare (E bani, E influență, E corupți, E majoritate parlamentară Etc), context în care au pus de-un blat pe înserat mai ceva ca-n campionat ! Uitînd și ei, același mic amănunt: poporul român, imprevizibil, măcar o dată la 25 de ani.
   Pentru că eu nu am văzut la Iohannis nici cea mai mică dorință de a cîștiga alegerile. Omul părea că este silit să candideze, că abia așteaptă să se termine toată tîmpenia asta, pentru a se ocupa de treburi mai importante. Obosit, laconic, deloc combativ, zîmbind cît se poate de fals și de forțat, a anunțat sfîrșitul campaniei cu 2 zile înainte de finalul legal al acesteia! În condițiile în care avea de recuperat jdemii de procente față de celălalt candidat.  Ce s-a întîmplat cu omul ăsta, probabil nu vom ști niciodată: l-au plătit? l-au șantajat? s-a băgat bine intenționat și a constatat că n-are nici o șansă pentru lucrul bine făcut?...toate variantele de mai sus?...
Oricum, a încurcat-o: a ajuns președintele României. Lasă, Klause, și cînd ți-o fi mai rău, așa să-ți fie!

Să nu uit de sloganele electorale, remarcabil de proaste.

* Victor Viorel Ponta, ”Doar Ponta protejează pensiile”. Să mori tu!
De cine le protejează?  De ce anume le protejează?  De ploaie, de vînt? Să înțelegem că un drept fundamental al unui om care a muncit pentru acesta, nu este garantat în România?! Sloganul acesta afirmă că Statul Român este un hoț care-ți poate fura drepturile. Înseamnă că nu există justiție, că nu există Constituție, că nu avem un stat de drept! Și cum ai guvernat pînă acum Viorele?! Pe ce bază?! Foarte grav.

* Elena Udrea, ”Bună pentru România„. Curviștina asta, conștientă că n-are ce căuta la Cotroceni, a luat banii pe care i-a dat Băsescu pentru campanie și țuști! la Paris, la shopping. Cu procuroarea. Iar  pentru campanie a folosit aceleași jocuri erotice de budoar, de dormitor, care-i plac chiorului: s-a pozat în haine de școlăriță, de doctoriță, și-a făcut campanie pe site-uri porno, cam p-acolo pe unde știa ea că navighează marinarul.

* Monica Macovei: ”Votează Macovei. E mai bună decît ei”. Adică fură mai bine?!

* Kelemen Hunor: ”Respect”. Să mă pupi în...direct. Pune mîna și mai învață cîteva cuvinte românești, bosgore!

* Teodor Meleșcanu: ”Votați Teodor Meleșcanu. Președinte competent și bun român”. Ăsta e un slogan bun atunci cînd candidezi pentru funcția de președinte al Asociației de Proprietari, la un bloc, undeva. Să asculți ce se petrece pe scara blocului cu urechile alea clăpăuge, de spion profesionist.

* William Brânză: ”Să le spargem gașca”.  Pe ei, pe mama lor! Cînd te cheamă William Brânză, nu mai ai nevoie de nici un slogan. Nu trebuie să vii cu tîmpenii de astea golănești, de stadion, că nu suntem la fotbal.

    În final, permiteți o dorință utopică. Îmi doresc, ca, măcar de data asta, votul majoritar să fi fost pentru ”lucrul bine făcut”, pentru normalitate. Nu împotriva lui Ponta, deși e normal să fie așa.
  Îmi doresc ca votul datorită căruia a cîștigat Iohannis să  aibe legătură cu omul ăsta, nu să fi fost doar un vot, în totalitate, împotriva lui Ponta.

joi, 13 noiembrie 2014

Cu toții vrem o schimbare

   ”Așa nu se mai poate, trebuie o schimbare!”, cam asta auzi cît e ziua de lungă de la aceeași bețivani, la aceeași masă, aceeași terasă. Asta auzi de la personalul din spitale care nu te bagă în seamă dacă nu le dai șpagă. Și tot cam așa ceva îți vor spune cei care te înșeală la cîntar în piață. O schimbare radicală vor și profesorii balcanici care cer părinților ”cadouri care să-i reprezinte”. La o schimbare din rărunchi nădăjduiesc și șpăgarii consacrați, cum ar fi polițiștii, procurorii, judecătorii, Garda Financiară, Garda de Mediu, Direcția Sanitar Veterinară, consilierii județeni, primarii, prefecții, cei de la Finanțe, Direcția de asistență comunitară, Direcția Agricolă, Direcția Sanitar Veterinară și pentru siguranța alimentelor, Inspectoratul de stat în construcții, vameșii și tot restul Direcțiilor, Autorităților și cum naiba s-or mai numi găștile astea plătite din banii publici ca să nu facă nimic altceva decît să ia șpagă pentru a pune o ștampilă. Și ”afaceriștii de succes”, cei îmbogățiți din evaziune fiscală și afaceri cu statul, vor o schimbare, dacă îi asculți ce greu o duc, îți vine să strîngi ajutoare ca pentru sinistrați, săracii putrezi de bogați! Toți cei care trec cu lașitate sau cu nepăsare pe lîngă un copil agresat pe stradă sau pe lîngă un concetățean care suferă un infarct în spațiul public, vor o schimbare.
   Da, stimați alegători, schimbarea e dezideratul suprem atît al celui care a scuipat,scuipă și va scuipa pe stradă, cît și al regelui asfaltului care ar fi trebuit să repare acea stradă, al consumatorului de programe tv pentru tîmpit telspectatorul, cît și al realizatorilor acestor programe, al ultimului vagabond abandonat la naștere în tomberon din cauza sărăciei, cît și al primului ministru pus și susținut în funcție de autorii acestei sărăcii. Pînă și președintele, atunci cînd candidează pentru al doilea mandat, culmea, dorește să se schimbe ceva, prin punctele esențiale!
   Cu toții vrem o schimbare! Votăm de 25 de ani cu aceeași oameni (alternanța e doar o iluzie, clasa politică e aceeași), facem în fiecare zi aceleași lucruri, în aceeași ordine, dar vrem ca rezultatul să fie diferit.
  Ia spuneți, voi cei care nu veți merge la vot, cei care vă veți vedea liniștiți de grătarele voastre, de bericile și burdihanele voastre, cei cărora vă este greu să vă dați jos din pat duminica, voi, cei ocupați ”cu lucruri mai serioase, mai importante”, voi, cei ”scîrbiți de politică”, voi, cei ”deștepți, dar puțini” care îi lăsați pe cei ”proști dar mulți” să decidă viitorul copiilor voștri, nu cumva vreți și voi o schimbare?!

   Este o vorbă: un bărbat nu poate cuceri toate femeile din lume, dar are datoria să încerce.
Desigur, un președinte, oricît de grozav ar fi el, e un singur om, iar de unul singur, nu poți schimba mentalitatea a douăzeci și ceva de milioane de oameni. Dar merită încercat. La urma urmei, trebuie început de undeva.

luni, 10 noiembrie 2014

Ultima dorință a lui Vasile Ion

  Să tot fi fost prin septembrie 1944, pe undeva, prin centrul Transilvaniei. Armata a IV-a română împingea cu toate puterile trupele germano-ungare, plătind cu sînge pentru fiecare palmă de pămînt românesc eliberat. Era încă nasol. Și cu rușii-n cîrcă, avea să fie și mai nasol.
  Într-una din acele dimineți a murit Vasile Ion. Așa, și? În al Doilea Război Mondial au murit, în total, peste 72 milioane de oameni, dintre care, români, peste 800 de mii. Cu ce e mai specială moartea lui Vasile Ion, decît moartea a zeci de milioane de alte victime? Poate datorită faptului că acestui individ i s-a îndeplinit ultima dorință. Și nu orice dorință, ci una imposibil de îndeplinit.
  Vasile Ion nu e numele adevărat al ostașului despre care vă povestesc. Nu știu care a fost numele său real, e unul dintre acei eroi necunoscuți pentru care s-au construit monumente și după care a plîns, pe undeva, prin vreun sat, o mamă, cel mult o mîndruță. Dar nu puteam să mă refer la el, pe tot parcursul acestei mici istorioare, ca la ”Eroul necunoscut nr.453.267”, de exemplu. Așa că i-am spus, cît am putut de românește, Vasile Ion. Americanii îl au pe John Doe, noi - pe Vasile Ion.
   N-aș vrea să intru în amănunte legate de ororile războiului, detalii ”cu puternic impact emoțional”, cum se spune la TV cînd vor să stoarcă ceva audiență. Așa că, am să vă prezint, pe scurt, faptele care au dus la trecerea ceva mai specială a lui Vasile Ion din eșantionul statistic al celor vii,  în celălalt. Nu știu dacă v-ați dat seama, dar asta suntem, de fapt, niște statistici, niște numere. Mai ales în vremuri de război. Dar asta e altă discuție.
   Vasile Ion a făcut parte dintr-un mic comando de 6 oameni a căror misiune era de hărțuire a trupelor nemțești și de strîngere de informații. N-aș vrea să se creadă că erau un grup de dezertori, sau de rătăciți pe linia frontului, căutînd drumul spre casă. Comando în misiune sună foarte bine.
Mare lucru n-au apucat să facă. Au tot mers prin hîrtoape, rîpe și păduri, au mierlit 3 ruși care voiau să fure un porc din curtea unei vădane, probabil s-o și violeze un pic, și s-au întîlnit cu niște militari germani foarte flămînzi de la care au strîns informații prețioase gen bere nemțească, țigări, vreo 2 ceasuri suflate cu aur și ceva creme frumos mirositoare. În schimbul unei mese bune pe înserate, într-un sat și a cîtorva provizii pentru drum. De treabă nemții, se cam săturaseră și ei de război.
  Problema e, că, în scurt timp, nu se știe pe baza căror informații, i-au dibuit într-un luminiș, tovarășii celor 3 soldați sovietici căzuți la datorie pentru un porc de furat și un viol de executat, cu chiloții pe vine. Iar acești tovarăși, extrem de ruși de felul lor, nu erau deloc dispuși să privească faptele comandoului românesc ca pe un act de justiție, ci ca pe unul de trădare și nesupunere în fața marii armate eliberatoare. Fără multe formalități, i-au împușcat ca pe niște cîini turbați. Au murit toți, înafară de Vasile Ion, care, în cădere, s-a lovit cu capul de ceva, căpătînd astfel, un aspect suficient de mort, pentru a fi lăsat în pace de către bețivanii ăia cu stele roșii în frunte.
  L-au găsit nemții cei de treabă, a doua zi, mai mult mort decît viu. Sîngerase zdravăn. Herr Doktor l-a consultat repede, a mormăit ceva și a fugit să-și ia trusa. Unul dintre nemți o rupea binișor pe românește. I-a dat să bea niște apă și i-a pus un veston sub cap. Evitau să-l miște, ca nu cumva să dea ortu`. Frițul l-a întrebat dacă poate face ceva pentru el, dacă are vreun mesaj, vreo scrisorică de transmis cuiva drag. Cu ultimele puteri, Vasile Ion i-a șoptit la ureche că singurul lucru care i-ar mai alina un pic moartea ar fi să știe cine va cîștiga, de fapt, războiul. Atît voia să știe, că sacrificiul lor n-a fost în zadar, dar cum asta era practic, imposibil...sau nu?! Frițul spuse ceva fenomenal. ”Kein problem!...sofort!”. Se părea că îl poate ajuta. ”Aducem la tine mașina timp...tu vezi peste 70 de ani ce întîmplat cu Romanien!”. Se întoarse către camarazii săi și lătră ceva în germană. După cîțiva de ”gut”, de ”ja” și de ”scheiBe”, aduseră, pe un cărucior cu rotile, o cutie cubică, de fier, cu latura cam de 1m, avînd montat pe una dintre fețe un fel de vizor cu lentile, prin care puteai vedea în interiorul cubului. Pe o altă față a cubului erau montate ceva ce semănau cu 2 rachete mici. Niște fire subțiri și lungi ieșeau din cub ca niște antene. ”Ce-o fi ăsta, vreun minicinematograf?”, se gîndi Vasile Ion. ”Băăă, eu mor aicea și voi îmi puneți filme cu dame de companie!? Asta ați înțeles voi??!!”.
  Văzîndu-l supărat, cel ce vorbea puțin românește, îi explică: ”Nein, nein, asta e mașina timpului. Îți arată imagini din viitor, realitate peste 70 de ani.Tu...uitat aici -îi arătă lentilele montate pe unul din pereții cutiei de fier- și văzut ce întîmplat la voi, la România în viitor. Așa aflat cine cîștigat războiul. Pregătit?”. Surpriza, emoția, îi dădură puteri lui Vasile Ion. Dădu din cap că ”da”. Neamțul apăsă un buton negru, abia observabil, și rachetele de pe spatele cutiei începură să bîzîie și să-și schimbe culoarea. Verde, albastru, portocaliu, roșu. Atunci, neamțul îl îndemnă prin gesturi, pe Vasile Ion, să-și lipească ochii de vizor, ceea ce românul nostru făcu imediat. Privi cam vreo 30 de secunde, după care se îndepărtă îndurerat de mașina timpului. Cu ochii în lacrimi, pierdut, mai apucă să șoptească ”totul a fost în zadar...ați cîștigat...” și muri.
   Cîteva ramuri de copaci se dădură brusc, la o parte, speriindu-i pe friți. Apăru herr doktor.
- Ce s-a întîmplat aici? întrebă el, în timp ce-i lua pulsul lui Vasile Ion. Omul ăsta e mort! Și avea toate șansele să trăiască! L-aș fi salvat! Ce i-ați făcut?
- A vrut să știe viitorul. L-am ajutat...explică neamțul cel de treabă, în timp ce se uita și el, curios, prin vizorul mașinii timpului, pentru a vedea ce anume îi revelase faptul că războiul va fi cîștigat de Germania și îi provocase atacul de inimă-rea lui Vasile Ion. Văzu imaginea unui ziar, pe prima copertă, o fotografie mare pe fond albastru: ”Klaus Iohannis - Președintele României”.
   După ce strînseră mașina timpului și-l înmormîntară pe Vasile Ion, la căpătîiul acestuia, soldatul german simți că avea datoria să spună ceva. Și camarazii săi păreau că așteapta asta. Cu casca în mînă, privind grămada de pietre sub care se odihnea Vasile Ion, un singur cuvînt spuse neamțul:
 - Ghinion.

miercuri, 5 noiembrie 2014

Ponta, ai grijă ce unești, că s-ar putea să ți se execute!

   Îi urez domnului Victor Ponta să fie, așa cum singur cobește, președintele care îi va uni pe români. Sunt șanse.
  Deocamdată,după turul 1, e mai degrabă președintele care transpirește, care se cam urinește pe el c-o să piardă. Așa că, pînă la Marea Unire, face mici uniuni cu toate mizeriile politice disponibile, gen PRM, PP-DD.
  ”Președintele care unește”, se referă la unirea cu Republica Moldova, bineînțeles.
Dar noi ne dorim ca sloganul prezidențiabilului PSD să devină realitate, să prindă viață. Deși mai degrabă ar prinde viață statuia necioplită a lui Florin Salam, decît promisiunile vreunui politician, asta cu unirea , ne dorim din tot sufletul să se împlinească. Și nu mă refer strict la unirea cu Basarabia sau alte teritorii pierdute după cele războaie. Nu, mă refer la unificarea deciziilor, opțiunilor politice ale românilor. La cristalizarea, sudarea, omogenizarea acestora.
  Fraților, vreau să fie atît de rău, încît să fi bine. Să fie atît de dogoritoare această ultimă domnie a PSD-ului, atît de pîrjolitoare, încît să topească România și s-o toarne într-o singură formă: de glonte.
Pentru că ultimul conducător care a reușit să-i unească pe români atît de tare încît să-i determine să iasă din case și să-și ia țara înapoi cu orice preț, a fost Nicolae Ceaușescu.
Dacă altfel nu se poate...