Niște olandezi au cumpărat o bucată de teren pe dealul cu pricina. Cică un vechi proverb olandez spune că nu tot ce răsare din pămînt se mănîncă,...așa cred. Sau nu orice fel de pămînt intră în Schengen.Traducerea s-ar putea să nu fie foarte exactă, n-am înțeles prea bine dacă un anumit cuvînt din acest proverb se scrie cu 5 de ”R” sau cu șase.Oricum, pentru ei, majoritatea chestiilor verzi care cresc din sol, sunt demult fumate! Așa că au plantat un set de reguli.
Ce ziceți, mă încadrez? Sigur că da! Ce zic eu, setul ăsta de reguli pare făcut special pentru mine. Ia să vedem:
1. doar un copil: Exactamente. Cel puțin din cîte știu eu...;
2.fără tumbe: numai fac de mult așa ceva. Orice ar însemna asta;
3.și fără papuci! : aici m-au nimerit în plin. Dar am rămas și cu niște întrebări, niște suspiciuni...de unde naiba știu ăștia povestea mea cu papucii și Bahluiul?!
”Arca lui Noe” se numește locul unde puteți găsi acest decalog simplificat, trialog, cum l-am numit eu. S-ar putea să vă surprindă, dar mîzgăliturile de pe tabla aia ruginită nu mi se adresează în exclusivitate. Ele reprezintă, în viziunea autorilor, un set de reguli pentru copiii ce adoră să se lovească cap în cap, să ia genunchi în gură sau să-și spargă dințișorii de pămînt, într-un cuvînt, pentru cei ce vor să țopăie pe trambulina elastică.
Am ajuns acolo într-o duminică, la propunerea unor foarte buni prieteni, despre universul cărora voi vorbi într-un mod cu totul special, atunci cînd o voi face.
Pentru a evita potopul de maneliști grătaragii, Arca asta nu și-a făcut deloc publicitate, drumul nu e marcat, însă noi am avut noroc să primim direcții de la cei doi localnici ai satului care, de regulă, sunt treji pînă duminică după-amiază, tîrziu: șeful de post și ajutorul său. Recunoscători, i-am recompensat pe loc cu o dedicație muzicală, la CD-ul din mașină: Bob Marley, ”I shot the sheriff/But i didn`t shoot no deputy”. În traducere liberă: ”I-am dat un shot șefului de post, dar nu și deputatului”. Din lipsă de fonduri, nimic personal. Ulterior, pentru a primi și ei de băut, deputații au dublat alocațiile.
Odată ajunși, am constatat că trebuie să ajungem de două ori. Porțile principale sunt ferecate, dar un semn îți poruncește să mai mergi vreo 50m, și să folosești parcarea. Chiar dacă ai venit cu bicicleta sau pe jos.
Am crezut că vom găsi ceva de genul ”aventura parc”, HAMAK, cu paintballs (ouă vopsite), arcuri cu săgeți, sforăraie și căblăraie pe sus, prin copaci, sforăială și berăraie pe jos, prin iarbă. Nu-i chiar așa. E un loc de joacă pentru copii care încă n-au mușcat din mărul otrăvit numit și Apple Store. Din cuprins, enumerăm scrînciobe, tobogane, leagăne, trambuline și alte utilaje ludice, reale, în aer liber. Dar și o minifermă cu purcei, ponei, ovine și caprine, păsărici mai mari, mai mici și alte animăluțe pufoase și țestoase, de unde și denumirea cu arca și cu tata Noe. Ahoe!
