Serios!

Voi, cei care intraţi aici, aflaţi că toate postările de pe acest blog,fără excepţie, sunt pamflete,pure ficţiuni,produsul imaginaţiei autorului,sau interpretări parodice ale realităţii în viziunea strict personală a acestuia.

joi, 10 martie 2016

COȘMAR!!!

  M-am trezit dintr-un coșmar!!!...
A început ca un vis frumos. Se făcea că era o zi plăcută, nici prea rece, nici prea cald, nici prea soare, nici prea umbră. Numai bine. Aer curat, liniște...da, liniște! Multdorita liniște. 
  Ies din capsula criogenică, ud din cap pînă-n picioare, ca un nou născut. După scurgerea lichidului de criogenare în canalul special amenajat (somnul criogenic are loc într-un lichid special, asemănător celui amiotic, din uterul matern) mă întind puțin, ba chiar execut cîteva exerciții de înviorare. După 200 de ani de somn, nu te trezești în cea mai bună formă. Arunc o privire în jurul meu: Terra nu se schimbase foarte mult. Iarba era tot verde, cerul tot albastru, apa tot udă. În zare străluceau, asemenea unui lanț muntos, niște construcții, probabil niște mall-uri gigant, în care găseai absolut orice,inclusiv cîteva orașe.
  Noi, am ales ca locație pentru criogenare, un platou pe culmea unui deal, din rațiuni de securitate, ferit de indundații, cutremure, grătare de week-end și alte cataclisme. Făceam parte dintr-un grup foarte restrîns de oameni care au făcut sacrificii enorme pentru a fi criogenați timp de 200 de ani. Ne vîndusem tot ce se putea vinde, casă, mașină, un plămîn, un rinichi, tricoul cu Iron Maiden, tot! ...cu un singur scop: să trăim într-o lume în care să nu se mai difuzeze la radio melodia cu buletinul! Aia a lui Smiley: Pierdut buletin/Nu maiștiu de unde vin/Nu mai știu cine sunt/Sau de cînd sunt pe Pămînt...O lume pierdutbuletin-free, în care să nu mai auzim nici o notă din această compoziție, să-i zicem, muzicală.
  Au început să se trezească și co-antibuletinarii mei. Ca și mine, așteptau scurgerea lichidului criogenic, își verificau semnele vitale afișate de capsula criogenică, se întindeau puțin, după care, brusc, le săreau ochii din cap și fugeau cu viteză maximă după capsulă, la pipi. Nici nu vă dați seama cum te taie, după 200 de ani de somn!
  Semnele vitale arătau bine la toată lumea, exceptînd doi indivizi, la care toți parametri arătau că sunt morți. Ce-i drept, cam așa arătau și ei. Puteam intui și motivele: prima, o pițipoancă de bani gata, a insistat să fie criogenată cu tot cu haina de nu-ș ce blană, f.f.scumpă. Se pare că înghețul nu funcționează foarte bine cînd ai ditamai mortăciunea blănoasă pe tine. În plus, proasta satului și-a programat capsula criogenică să se deschidă la fiecare sfert de oră, ca să-și posteze selfie-ul obligatoriu, fată! Practic, a murit de selfită acută. N-a prea regretat-o nimeni, la cît era de proastă, toată lumea o suspecta că ar fi fost fan Smiley, sub acoperire, infiltrat printre noi, ca să ne dezbine și să ne elimine.  
  Al doilea mort era un cetățean din Vaslui, care a înlocuit lichidul din capsula criogenică cu spirt medicinal Mona. Pe care l-a băut prin somn. Deși a programat capsula pentru 200 de ani, aparatele de bord indicau că el a rămas fără lichid, adică fără 800 de litri de spirt în două luni! Măcar a murit fericit. Se zice că, în Vaslui, coma alcoolică e asimilată cauzelor naturale, cum s-ar zice a murit de moarte bună. În fine, atunci cînd am semnat contractul de criogenare, ne-am asumat și riscul de deces. Asta e, nu scapi de un hit, așa, ușor. 
 Depășim momentul trezirii și începem să socializăm. Ce-i drept, niciunul dintre noi nu făcuse mare lucru în ultimul timp, dar vorbeam vrute și nevrute, doar-doar om mai amîna puțin momentul. Momentul în care vom da drumul la radio, să vedem dacă am învins sau nu. Savanții au calculat că după 200 de ani vor fi 92% șanse să nu mai existe cîntecelul ăsta. Pentru 100% ar fi trebuit să stăm criogenați vreo 400 de ani, dar scădeau șansele noastre de supraviețuire pe undeva, la 10%. Unii ar fi vrut și așa, numai să fie siguri că nu vor mai auzi niciodată refrenul lui Hlizitul, cum îl numea pe Smiley, ex-vasluianul din echipa noastră.
  Dar Momentul nu te iartă. Te pîndește, se furișează și te atacă. Un radio cu declanșare automată a început să zbiere deasupra noastră. A fost plantat acolo de către psihologii care ne-au antrenat pentru acest salt în timp și care au prevăzut lașitatea noastră. În fine, cu emoție, cu teamă, stăm și ascultăm. O zi întreagă. Dacă într-o zi întreagă, nu auzim ceea ce ne îngrozea, ar fi însemnat că am învins. Am stat și am ascultat o zi. Și încă jumate. Nimic. Două zile! Nimic!!! După trei zile, rupți de foame, desculți, plîngeam de bucurie unii în brațele altora, ca niște supraviețuitori ai unui lagăr de exterminare, miraculos salvați. Bucuria și miracolul ne-au fost înzecite și de faptul că, la un moment dat, vasluianul s-a trezit! El a fost doar mort de beat, nu de altceva. Dar bucuria ne-a fost curmată brusc. Abia trezit, cetățeanul spirtos ne face semn să tăcem, să facem liniște.I-am urmat sfatul. Apoi ne face semn să-i dăm de băut. Nu i-am dat. Și am auzit niște zgomote ciudate venind din poșeta pițipoancei moarte. M-am dus la capsula ei și cu măna tremurîndă, am scos din poșeta Luis Vuitton al 18-lea, un telefon Samsung Metagalaxy S180. Ea, dacă se trezea la sfert de oră, avea ultimele noutăți. Iar pe telefon, un mesaj pentru Grupul AntiHlizitul. Ăștia eram noi.Le arăt și celorlalți. Toată lumea e de acord să dăm play la mesaj. Apare Smiley. Deci pițipoanca era, totuși, fan sub acoperire! Zice Hlizitul: ”Îmi cer scuze dacă v-am stresat cu melodia mea pierdutbuletin. 200 de ani e un timp lung și se pot întîmpla multe. Știți, eu, între timp, mi-am găsit buletinul. Așa că, am scos un nou hit...” N-am mai auzit restul mesajului, deoarece radioul de deasupra noastră, a început să cînte: 
Găsit buletin/Acum știu de unde vin/Și mai știu și cine sunt/Și de cînd sunt pe Pămînt...

  M-am trezit îngrozit! După ce mi-am dat seama că a fost doar un vis, m-am dus în bucătărie să beau o gură de apă, să-mi revin. Am deschis geamul. Era o zi plăcută, nici prea rece, nici prea cald, nici prea soare, nici prea umbră. Numai bine. Aer curat, liniște...da, liniște! Multdorita liniște...

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Lăsați orice comentarii, voi ce intrați aici!