Serios!

Voi, cei care intraţi aici, aflaţi că toate postările de pe acest blog,fără excepţie, sunt pamflete,pure ficţiuni,produsul imaginaţiei autorului,sau interpretări parodice ale realităţii în viziunea strict personală a acestuia.

miercuri, 9 martie 2016

Pelerinaj la Sfînta Stripteuză

    Povestea ce urmează să v-o împărtășesc, e unică în felul ei, dar nu și irepetabilă. M-a impactat săptămîna trecută, dar parcă se așează mai bine în pagină, acum, de 9 martie, cînd, bărbații iubitori, bombonitori și floritori de pe 8 martie, se transformă azi, de 40 de ori, ca-n povești. Mai exact, ca-n ”Povestea Porcului”, na, că mă pomenește Ion Creangă!

   Da` uite că-l pomenesc și eu pe dumnealui: halal urmași ai lăsat bre, nea Ioane, la Broșteni! Ai fost matale popă de poveste, dar dacă ai ști ce se povestește astăzi, despre anumite fețe bisericești de prin umbra bisericuței tale de lemn, ai sări o țîră gardul Edenului și i-ai fugări cu pușca aia, de speriai ciorile la Golia. Sau poate nu. Poate te-ai prinde tovarăș cu prezentul și-ai povesti mai bine decît mine istorii ca asta de față. Parcă și citesc: ”Nu știu alții cum sunt, dar eu, cînd ma gîndesc la Broșteni, la Bistrița cea frumos curgătoare, la malul ei cu barul de striptease, unde lega patronul o țavă cromată de care atîrna două mîțe de crăpau pochii jucîndu-se cu ele...”. Apropo, la Broșteni sunt vreo trei popi.

  Cred că așezările rurale ar trebui clasificate în funcție de numărul de popi, așa cum hotelurile sunt clasificate după numărul de stele, iar pensiunile - în funcție de numărul de margarete. Să vezi ce s-or mai duce snobii în concedii de lux, numai în comune de 5 popi, iar ăia proști de tot, în unicul sat de șapte popi, Dubaievița.
 Numărul de popi indică cel mai bine gradul de dezvoltare al unei localități din mediul rural. Într-o comună săracă nu veți găsi mai mult de un popă. De cele mai multe ori, alcoolic. Enoriașii n-or fi avînd ei bani, dar băutură, la țară, se găsește oriunde și oricînd.
  La Broșteni sunt trei popi. Binișor...ba, eu zic că e chiar bine. Trei popi, înseamnă că roata celor trei N (Nuntă-Naștere-Năsălie) se învîrte unsă! Au de făcut bani, pardon, au de muncă, pochii, la Broșteni.
  Acum zic unii, eu nu știu ce să cred, dar zic unii, cum că popa cel mai tînăr dintre cei trei, luptă uneori și pe teren cu forțele răului, că înfruntă păcatul la el acasă,mai exact la un bar din comună, unde, întîmplarea, face să se exprime prin dans sexotic contemporan, o artistă al cărei nume ne scapă. Localnicii  se referă la dînsa cu expresia ”una de-a lui Zorică”, adică o țigăncușă de prin partea locului.
  Pînă aici, nimic neobișnuit pentru un popă de prin părțile lui Ion Creangă. Parcă, ce, maestrul n-a vîndut tutun? Iaca, în zilele noastre caprele nu mai pasc iarbă amară, ci dau din țîțe la bară, nu mai au rîie pe piele, ci parfumuri de Chanelle. Ce-i frumos și lui D-zeu îi place, nu așa se zice? Da, dar a mai apărut o zicală, care zice să te ferească D-zeu să nu plătești ce ți-a plăcut!...Ș-apoi, ce striptis e ăla dacă nu bagi oleacă mîna în cele două minuscule obiecte vestimentare ale artistei, ca să-i lași niște bănuți? Intră în ritualul locului, e una din regulile de bază ale jocului. Așa că, uneori, seara,  popa al nostru, milostiv cu cei dezbrăcați, degrabă ajutător celor talentați, iubitor al aproapelui (îi place cînd țiganca dansează aproape de barba lui), scoate din cutia milei și îndeasă în chiloții țigăncii, că dar din altar se face rai.
   Numai că, într-o seară, scotocindu-se el prin buzunări după parale, fiind și oleacă aghezmuit bine di tăt, în loc să-i tivească sutienul și chiloții fetei cu lei și euroi, ce să vezi? Că intenționat n-a făcut, asta-i sigur: a umplut-o pe aia de pomelnice! Pomelnicele de la biserică. Le avea la el și i le-a pus Zoricii la slip. Care-i problema?...Probabil, omul a uitat că mai avea prin budigăi și prin cele cotloane ale straielor și altceva decît bani.
  Dar vă dați seama ce a fost la gura țigăncii, cînd s-a dus să-și numere profitul și s-a trezit că avea părțile intime pline de morții mamii lor de enoriași? Uite așa s-a trezit aia a lui Zorică, mai plină de pomelnice decît Sf. Parascheva la sfîrșitul acelei zile. Da` stați oleacă, să nu ne pripim. Dacă ajunge și asta sfîntă, ca Maria Magdalena? La cît a miruit-o și a împărtășit-o părintele, la cîte mătănii bate ea seară de seară (unele dificile tare, de alea, cu capu-n jos, cu șpagat în aer), la cît a pupat poala popii, nu se știe. Pelerini de ăia, în genunchi, să știți că se perindă și pe la ea. Mai ales în zilele de salariu și de alocație. Să-și frece un pic basca de minunile ei.
   Săraca. Ar mai lipsi ca, într-o seară, șeful de post să-i deie bacșiș procese verbale și amenzi! Cred că fata ar lua-o razna cu totul,ar fugi în pădure, i-ar mai rămîne doar amprenta dentară pe bară.
  Totuși, plata neconvențională nu e o idee rea. Mă gîndesc că, oricum mă duc de Paște la Broșteni și mai am cîteva bonuri de masă. Ar trebui să le accepte, pentru că am să i le dau exact atunci cînd dansează pe masă.
Dacă nu, fiind de Paște, poate o scoate patronul, ca pe Sfîntă, vreo trei zile, în curtea crîșmei, ca s-o atingă toți păcătoșii și să-i pună pe piept (sau în alte părți) fiecare ce are prin casă: factura de la Digi, citație de la executor, somație de la întreținere...oare bilete de autobuz compostate primește?
   Pomelnice în chiloți la curve...Doamne, uite unde-au ajuns ascunse căile Tale!

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Lăsați orice comentarii, voi ce intrați aici!