Serios!

Voi, cei care intraţi aici, aflaţi că toate postările de pe acest blog,fără excepţie, sunt pamflete,pure ficţiuni,produsul imaginaţiei autorului,sau interpretări parodice ale realităţii în viziunea strict personală a acestuia.

vineri, 10 iunie 2016

Lovește drumul, omule!

  ”HIT THE ROAD, JACK”.

   Iar trebuie să plec. Cum vine vara, serviciul ăsta al meu îmi găsește de lucru în alt oraș. Nu mult. O săptămînă-două. Nu-mi place deloc singurătatea camerei de hotel. Deși e preferabil să stai singur. Am avut odată un coleg de cameră care se simțea foarte ca el acasă, foarte comod, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Mai ales dimineața, cînd ieșea de la duș. Iar eu eram nițel mahmur, c-așa-i în training, nu vă mai faceți că nu știți! Și abia așteptam micul dejun. Ei bine, după spectacolul din cameră, ce poftă de mîncare să mai ai cînd vedeai în farfurie crenvuști cu ouă?...
  Acum trebuie să plec la Piatra Neamț. De acest oraș minunat mă leagă niște amintiri speciale. Chiar în zorii călătoriilor mele, cred că eram prin clasa a opta, am descins cu văru-meu la un văr de-al lui, ceva mai tînăr decît noi, pe meleagurile chietroaie-nemțoaie. O vizită scurtă, dar cu explozie. Prima oprire, piscina orașului. Ocupația: agățat fete. Nume de cod al operației: ”a da nuci la veverițe”. Modus operandi: ocheam o veveriță singură și ne așezam unul de-a dreapta și altul de-a stînga ei. Și începeam o discuție ”șmecheră”. Nu mai țin minte ce penibilități spuneam. Dar, mă întreb acum, cu toată sinceritatea: ce naiba speram noi, atunci, să obținem prin metoda asta?! Adică tu stai liniștită, vin doi țărani care te deranjează și ar trebui să cazi pe spate? Nu înțeleg. În fine, totuși îmi explic rezultatele: la un moment dat era să luăm și bătaie. Perseverența, totuși, rodește: o domnișoară, evident mai în etate decît noi, cu niște forme de mare angajament față de colegele noastre de liceu, cu un costum de baie bikini-tigrat-pe corpul bronzat, ne-a acceptat avansurile. Fără multe mofturi. După ce am înțeles de ce a acceptat așa ușor și ne-a spus și prețul, ne-am căutat prin buzunare, apoi l-am luat deoparte pe vărul cel mic și am încercat să-l convingem că merită să încerce să facă rost de la părinții lui de 70 de lei, că noi aveam restul de 30. N-am reușit, așa că ne-am despărțit platonic de iubita noastră și de bazinul ei. De înot.
  Unde merg băieții ca să-și înece necazurile în dragoste? Ați ghicit, la o expoziție de folclor chinezesc. Se întîmpla chiar atunci, într-un parc din centrul orașului, așa că ne-am oprit cîteva minute să citim de pe boabe de orez, să admirăm evantaie și alte chinezării. Pe atunci nu existau încă HTC One și nici Huawei. Abia după aia, ne-am îndreptat spre Colibele Haiducilor, unde am servit ceva beri, de ne-am întors acasă ca haiducul, pe șaptecai. Tanti mătușa ne aștepta cu drag. Pînă ne-am împiedicat de prag, scuzați rima involuntară. Bucuroasă, am auzit-o din bucătărie strigînd că ne așteaptă, supriză, ca pe niște băieți mari, ce eram, cu UNA sticlă de jumate, anume bere, la frigider! După care a ieșit pe hol și l-a văzut pe fecioru-su cum încerca să-și scoată pantalonii fără să se fi descălțat de adidași. În background, eu cu văru-meu, ne țineam bine. Unul pe celălalt. Nu sînt un fin psiholog, nici nu citesc expresii faciale ca Tim Roth în ”Lie to me”, dar pot să spun că ceva s-a schimbat în starea de spirit a mătușii. Printre dinții încleștați a șuierat întrebarea: ”Da unde ați fost voi?”. Verișorul cel mic a zîmbit tîmp, cu ochii aproape închiși, și a îngăimat: ”La floclol chinez”.
”-Și mai unde?” , se enervă tanti Mătușa. Senin, zîmbind în sinea lui, la o amintire plăcută, verișorul nostru, declară: ”-La veverițe! A-auzi, chiar, n-ai 70 de lei, te rog frumos...”.
 
  De data asta cred că am să trec doar pe la Colibe, un pic. Cu veverițele e periculos. Poți să iei căpușe...
  Cum ziceam, ideal ar fi să stau singur în cameră. Apropo, mai demult, cînd lucram la banca de tristă amintire, la prima mea deplasare ocazionată de nu știu ce cursuri, mă plîngeam ca și acum, că vreau să stau singur în cameră. Auzindu-mi plînsul, înțelegîndu-mi OF-ul, o colegă, cu ceva experiență în domeniul deplasărilor în interes de serviciu, m-a luat de umeri, m-a scuturat bărbătește și m-a întrebat cu un ton definitiv: ”Ești sigur că vrei să stai singur în cameră?”. ”-Sigur!” am răspuns, plin de speranță. ”-Se rezolvă imediat”, a spus ea și a început să caute un nr. de telefon într-o agendă de hîrtie, vă dați seama ce veche e pățania asta. Pune mîna pe telefonul fix, butonează, vorbește” -Alo, hotelul băncii? Da, de la Iași vă sun. Ce vreau să vă rog, va sta la dvs un coleg de-al nostru mai nou, știți ele e prima oară la cursuri. Da, vă rog să-i dați o cameră singur, da? Să fiți siguri că nu mai stă cu nimeni în cameră. Înțelegeți, el e homosexual! Mulțumesc, mulțumesc mult...”.
  Țin minte că am avut niște emoții cănd m-am prezentat la recepție....

miercuri, 8 iunie 2016

La ce oră începe mandatul lui Firea?

   Sunt fascinat de Gabriela V.Firea. Îmi aduce aminte de profesoara mea de informare politică, din liceu. Și de doamna profesoară mi-a plăcut.Era și dînsa drăguță, așa, ca d-na Firea. Sunt convins că dacă-ți lipeai urechea de capul ei, auzeai marea. Iar dacă te uitai în ochii ei, vedeai fundul mării, atît erau de limpezi și de goi. Doar un android putea preda informare politică. Ca să nu mănînci sticla de la geam, ca să nu violezi stîlpi de înaltă tensiune, sau ca să nu faci ca o turmă de elefanți turbați, după lecturarea unui Congres, trebuia să fii ne-om, așa, ca ex-profesoara mea, sau ca d-na primar. Cum să spun, să fii absolut gol pe dinăuntru, prostia și aberația ideologică să nu se împiedice de absolut nici un gînd, de nici o emoție, de nimic viu.
Ființele de tipul ăsta au fascinanta capacitatea de a vorbi fără a spune nimic. De a debita tîmpenii cu toată convingerea. Nu se bucură, nu se enervează. Sunt ca niște holograme 3D care redau o înregistrare. Eram convins, pe atunci, că dacă n-ar fi existat comunismul, n-ar fi existat nici genul ăsta de oameni. Oameni care se ocupă cu nimic. Vorbesc nimic, scriu nimic, transmit nimic, se pricep la nimic. Și chiar așa sunt ei, nu e doar o fațadă. Sunt ca niște viruși în stare latentă. Abia așteaptă tipul potrivit de orînduire socială ca să devină liderii acesteia. Comunism, fascism, orice gen de dictatură, orice gen de societate bazată pe minciună, pe exploatarea fără milă a maselor, o lume a formelor fără fond. Fără cultură, fără educație, fără umanitate. Și capitalismul feroce e o formă de dictatură. Dictatura banilor. A corupției. Într-o societate cît de cît civilizată, Gabriela Firea era ajutor de manechin de plastic, într-o vitrină, la Bacău. Altă performanță n-o văd realizînd. N-o văd în stare nici să bea un pahar cu apă, singură, de capul ei. De altceva nici nu mai zic. Ba zic.
 Nu știu dacă păpușile astea fac sex. Probabil că da, din moment ce au copii. Vă dați seama ce nasol sau cel puțin ciudat se simte partenerul lor, cînd aude: ”În mai puțin de 2 minute, actul nostru mutual consimțit de acord, se va finaliza. Rezultatele sexului nostru sunt niște poluții moderne, la nivel european. Poluții pe care le putem pune în practică, dacă lucrăm împreună! Desigur, mai sunt multe de schimbat, de îmbunătățit: infrastructura patului e veche. Cearceafurile trebuie schimbate. N-ar trebui să mai porți șosete în aceste momente. Dar acum, la final, vreau să vă mulțumesc domnule soț, că m-ați ales și promit că n-am să vă dezamăgesc. Nu lăsați campaniile negative să ne despartă în tabere.Trebuie să fim împreună de aceeași parte a patului, de aceeași parte a mandatului. Pentru București, pentru Voluntari! Apropo, constat că ai terminat, mai sunt voluntari?”
Țineți aproape!

marți, 7 iunie 2016

Dileme de post

Au trecut și alegerile astea locale, într-un sictir și-o plictiseală demne de o căsnicie nefericită,  cu o vechime de 26 de ani, între românism și capitalism.
  Sigur că viața merge înainte și fără micile mele dileme post-electorale, dar dați-mi voie să le arunc din rucsacul (regionalism=robzac) personal al frămîntărilor fără rost, că mă înțeapă-n coaste cînd mă tîrîi pe cărarea veche a vieții, vorba maestrului Micolov.

  O tîmpenie pe care o aud aproape de fiecare dată cînd sunt alegeri, indiferent că-s locale sau prezidențiale, e, de fapt un principiu după care se ghidează o bună parte a electoratului: ”să-i alegem tot pe ăștia care au furat pînă acum, că-s mai sătui și vor fura mai puțin, dacă alegem alții, noi, ăia vin flămînzi și fură mai tare și mai mult”. Genial. Asta e ca și cum ai zice că un hoț de buzunare, e mai cinstit dacă fură de zeci de ani, decît unul care abia a lăsat jos steaua-sus-răsare în tramvai, și-a șters mucii cu mîneca și s-a apucat de băgat trenu-n Caraiman. Adică a absolvit școala de cerșit și a trecut la studii superioare, la furat. După principiul ăsta, e de preferat să te urci în tramvai, cu un hoț bătrîn decît cu unul tînăr. Ăla bătrîn abia dacă îți ia douăj`de lei din portmoneu, ba îți mai lasă și rest 5 lei, că-i trebuia decît pentru un pachet de țigări. Pe cînd ăla tînăr, fură toate portofelele din tamvai, ba fură tramvaiul cu tot cu cablurile de deasupra și cu șinele dă dedesupt, așa e de nehalit!
Fraierilor! Hoțul e hoț! Va fura oricînd, oricît va putea. Nu are limite. Ba dimpotrivă, cu cît fură mai mult, cu atît vrea mai mult. Pentru că vede că-i merge !!! Lasă, bă, ce are pușcăria cu primăria, fură cît poți, că te alege proștii ! Chiar nu vedeți ce se întîmplă, c-am ajuns de rîsul lumii: scriu gazetele străine despre noi ca despre o specie extraterestră, cînd se referă la pușcăriași și condamnați penal, învingători la urne !
  Uite o idee: un politician cu limită la furat. Pe ăsta l-aș vota. Aș avea garanția, că, totuși, la un moment dat, va face și treabă. Ar fi ca la campionatul de fotbal, se va afișa peste tot un cronometru care va arăta cît mai este pînă se va termina jaful: ”AU MAI RĂMAS - 10.000.000 EUR”. Și cifra aceea blestemată va scădea secundă cu secundă: 9.950.214, 8.154.000, etc. Parcă văd tot poporul în Piața Constituției, cu sticle de șampanie, cu baloane, artificii, scene cu cîntăreți, scandînd, ca de revelion, ”10, 9, 8...” și pe un ecran mare, politicianul respectiv furînd ultimii bani din buget. ZEROOOOO!!!! și alesul arată bugetul țării , gol-goluț. S-A TERMINAT DE FURAT!!!  

  O altă obrăznicie care se întîmplă cu ocazia ”exercitării dreptului democratic”, referitor la cîte un candidat cu scor slab, e ceva de genul: ”nu domle, nici nu se aștepta să cîștige, era sigur că n-are șanse, dar nu putea să stea deoparte”. De ce nu  putea să stea deoparte?! Ce e candidatura asta, un fel de cufureală? Te trece și te taie de nu te mai poți ține. Și-ți dai, la un moment dat, drumul, în democrație. În urne. În speranțele oamenilor care te-au votat. Dacă erai sigur că nu cîștigi, de ce naiba ai mai promis că vei face și vei drege? De ce n-ai venit, corect, să spui ”dragii mei, eu nu am un plan ca primar, pentru că sunt sigur că nu voi fi ales.Dar candidez pentru că...” și spui adevărul sau o minciună, cum preferi.S-ar putea să mai prinzi cîteva voturi pentru originalitate, dacă spui adevărul. 
 Stai naibii acasă și lasă pe altul, care are șanse, să-și facă treaba! Sau, dacă nu poți sta deoparte, ajută-l pe ăla cu șanse reale, să cîștige, că acum nu mai sunt 2 tururi, să-i dai voturile tale peste 2 săptămîni. Nu ne mai încurca. Aaa, da tu vrei de fapt altceva...Înseamnă că trebuie schimbată legea. Mai multe semnături pentru a candida. Mai bine verificate, nu știu...mai trebuie un filtru. Primii trei din sondaje...Acum și sondajele astea, cît or fi ele de șmenuite, dar dacă  unul are 40% și altul are 6%, ce naiba mai caută ăla pe buletinele de vot?! 

  Și mai e chestiunea asta, cu scîrbiții care stau acasă. Le-am tras-o! Așa, să vadă că nu ne pasă. Să le fie rușine că vor cîștiga alegerile cu 30, ba cu 25% !
News flash: se cacă ei pe părerea voastră. Nici în cur nu-i doare de votul vostru de blam sau de felul în care cîștigă alegerile. Dragilor, cu 0,5% dacă ar cîștiga, tot la fel s-ar bucura, tot la fel ar fura.
  Am auzit că, în București, la secțiile de votare unde USB-ul n-a avut reprezentanți, n-a avut supraveghetori în secție, a cîștigat miraculos, detașat, cu un scor nesimțit, Găbița. Pe ce voturi credeți voi că a fost posibil acest lucru? Pe ale voastre, scîrbiților. Asta e tot ce realizați dacă stați la grătare în ziua de votare. Cu rima la soare. N-aveți pe cine vota? Corect. Anulați buletinul. Simplu. Scrieți pe el: ”Hoții”. Sau ce vreți dvs.
 O să vedeți că nu-i tot aia.
  

luni, 6 iunie 2016

Chirica în provincie sau D-ale scaner-valului

 Încă de săptămăna trecută, Mihai Chirica, candidatul PSD la Primăria Iași, a mulțumit ieșenilor pentru victoria sa în alegeri. Mai exact, a mulțumit următorilor ieșeni: Gheorghe Nichita și Mihai Chirica.

Minune mare de Sfînta Duminică a Alegerilor: la slujba de sfințire a scanerelor electorale, poza din buletinul lui Arsenie Boca a plîns!

Răzbunarea lui Fuego pe cîntăreții care cîștigă frumos din concerte de revelion, sau din alte paranghelii sponsorizate cu bani publici: îndrăgitul interpret a încheiat un contract cu B.E.C., conform căruia, în toate secțiile de votare din țară, se vor difuza doar piesele sale, ”Împodobește, mamă, urna” și ”Iată, vin alegători”.

Smiley era cît pe ce să se aleagă cu dosar penal, după ce a încercat să-l convingă pe Pavel Bartoș să-i dea buletinul lui de vot, că nu se prinde nimeni. Asta, deoarece, Smiley, și-a pierdut, normal, buletinul. De vot.

În județele Harghita, Covasna, Mureș, cetățenii de etnie maghiară, au depus mai multe plîngeri la diverse foruri internaționale, referitor la faptul că secțiile de votare nu au fost prevăzute și cu scanere în limba maghiară, ci doar în limba română. Ei susțin că scanarea bilingvă a oricărui document este un drept fundamental al minoritarului etnic, drept sfînt, plătit cu sînge, de către generații întregi de înaintași ai acestora, care și-au jertfit viața pentru ca PDF-ul secuiesc să nu fie PDF românesc!

Președintele Klaus Iohannis s-a prezentat la urne dis-de dimineață. Înainte de a intra în cabina de vot,  jurnaliștii l-au întrebat ce speranțe are de la acest scrutin electoral. Domnia-sa a răspuns calm, că el speră, de la acest scrutin electoral, ca pînă la orele 21, să aibă timp să voteze. După ce a terminat de formulat acest răspuns laconic, s-a dus direct la masă, deoarece trecuse un pic de ora prînzului.

Operativitate absolută :DNA nu se mai lasă pe ultimul moment. Încă din 2014 a început urmărirea penală pe numele tuturor celor care vor fi aleși în 2016, vizînd fapte de corupție ce vor avea loc în 2018!

Candidații au fost nemulțumiți de prezența slabă la urne a alegătorilor. La răndul lor, alegătorii și-au manifestat nemulțumirea vis-a-vis deprezența slabă a candidaților la împărțit pomeni electorale: ”Stegulețe, baloane și lozinci să mănînci tu și cu mă-ta, bă!” 

Întrebat dacă are emoții, Mihai Chirica a declarat că e, sincer, un pic îngrijorat. Singura provocare reală, la Iași, e să nu iasă din nou primar Nichita.

Acordeoane, semințe, bere la pet, mititei, moftangii, măscări, paiete, paiațe, hoțu cu prostu, PSD, PNL, plm, lume, popor, alegători, cațavenci, căldură mare, monșer! Și multă mizerie. 
Vom avea ce mătura după ăștia...







  .

vineri, 3 iunie 2016

Razboienii Stelelor

  Acum aproape o lună, transhumîndu-ne pe noi, de la Bușteni la Iași, ne-am oprit pentru cîteva cadre rapide și pe la Festivalul Baloanelor de la Războieni. Să văd și eu cum arată astea pe viu. De la Jules Verne mi se trage. A fost fain și nu prea. Lume multă, organizare proastă, părerea mea. Cît despre baloane, faine, nimic de zis, dar eu, sincer, nu m-aș fi urcat în nici unul. Cică te duce vîntul așa, aiurea, de te oprești unde mîna destinului îți pune piedică cu piciorul. Nu, mulțumesc, se vede bine și de aici. 
 Iar ce am văzut e una, ce am filmat e alta, iar ce am montat, e cu totul și cu totul altceva! 
  O tîmpenie absolută! Iaca, m-am jucat și eu puțin din baloane. Pardon, din butoane.
Pentru o calitate mai bună, sfatul meu e să dați click pe sigla YouTube din dreapta-jos a clipului, și să vizionați clipul direct pe YouTube. Vizionare plăcută și însănătoșire grabnică!

joi, 2 iunie 2016

Copilării

How do you like me now...
Veți vedea fotografia asta veche și vă veți întreba: cine e grăsuța mea? Nimeni altul decît eu, într-o viață anterioară, pe cînd părinții mei voiau să vadă cum ar fi să aibe și o fetiță. Mie să-mi mulțumești, soră-mea!      Dacă nu convingeam auditoriul, rămîneai ”încremenită în proiect”! Glumesc, te pup.
Și mai explică ceva poza asta: de unde mi se trage prezenta codiță. De la ditamai funda și pletele, de la un an jumate. Că tot a fost 1 iunie, putem spune că biata mea codiță de acum e mic copil pe lîngă fundoiul de atunci.
    Apropo de 1 iunie. Vreau dreptate pînă la capăt! Păi e corect așa? De 8 martie ucideți pruncii ăștia mai ceva ca pe vremea lui Irod, punîndu-i să scrie tot felul de ode închinate mamei, poezele, să picteze, să sculpteze, să cînte și să danseze. Mi se pare foarte corect, ca, de 1 iunie, mamele să facă același lucru. Să citească în fața colectivului de la serviciu o poezie, sau să interpreteze un cîntecel...dacă n-are serviciu, atunci în fața blocului sau în parc. Să exprime artistic dragostea ei, de mamă, pentru odorul drag, chiar dacă acesta a împlinit 18 ani și a venit azi dimineață bat ciocan și acum sforăie de se-nvîrte contorul invers...Copilul e tot copil!
Ba chiar se merge pînă acolo, de 8 martie, că unele doamne au zi scurtă la serviciu, sau zi liberă. Copii ar trebui să aibe și ei, la școală, o zi mai specială, mai lejeră. În care să se joaceăn mod real, să interacționeze. Că dacă-i lași acasă, imediat îi pierzi în lumea virtuală. 
Noi, cei de generația 40 plus, știm ce înseamnă joaca pe lîngă bloc. Unii chiar o mai practică și astăzi. La nivel național. Știu eu pe unii, care, mai ieri, jucau leapșa pe spatele poporului și astăzi joacă ascunsa. Se scuipă unii pe alții și strigă ”Ptiu pentru Dorin! Ptiu pentru Lenuța! te-am văzut! te-am văzut, te-ai ascuns în Panama!”. 
   Sau o fetiță cu breton care joacă toată ziua somata. ea și cu echipa ei de băieței mascați. Vă mai aduceți aminte ”somata”? Un fel de ”hoții și vardiștii” de pe vremea părinților noștri. Sau ”DNA-ul și corupții” de astăzi. ”Somat!Somat!” și ai ieșit din joc. Uneori îl jucam cu arme imaginare, alteori cu tuburi de plastic prin care suflam cornete de hîrtie.
  Americanii sunt înnebuniți după game-urile noastre! Le plac în special două:
 -  ”Country-country, we want romanian soldiers to die for the prosperity of the United States but we give you shit if you want visa”, tradus de Margareta Irina Nistor: ”Țară-țară, vrem ostaș”;
 - ”Țară-țară vrem ocnaș”, joc netradus, în care fetița cu breton întreabă ”pe cine?”, americanii arată cu degetul un politician sau un om de afaceri, de exemplu, ”pe Strongfellow”zic ei, ... ”aaa, pe Tăriceanu...”, zice fetița cu ochi căprui.Și a doua zi e DNA-ul peste el.
  Mai sunt pe la televizor niște fetițe și băieței care promovează, pardon, sar coarda. De fapt, cam întind coarda, clar că li se rupe. Și că tot am ajuns în zona presei, aici se joacă telefonul wireless. Se preia un răhățel de știre, care circulă apoi de la știrist la știrist pînă ajunge ditamai groapa comunală de bălegar. Subiect de interes și flatulație națională.
  Copilăria e vîrsta de aur. În opinia multora, însă, pensionarea e vîrsta de platină. După cum putem observa, vîrstele cele mai apreciate sunt cele asistate social. Cele în care nu muncești. Îi înțelegeți acum pe politicieni de ce țin cu dințișorii de scăunele?  Micuții de ei... Apropo, de scăunele, nu credeți c-ar trebui să-i mai schimbăm? Nu simțiți ce put? 
  Copilăria e vîrsta cea mai frumoasă, pensia e deja un mit pentru cei din generația mea. Dar aș vrea să-ți spun ceva important, drag copil născut în România. 
   Părinții își doresc să vii pe lume. Mai ales că s-a mărit alocația. Ai să întîmpini probleme de la început. Poți proveni dintr-un cuplu prolific, să fii cam al 15lea la farfurie, și atunci intri direct la muncă, la cerșit, mutilat. Sunt și multe cupluri care, din cauza stressului și alimentației, nu pot avea copii. De obicei, oamenii care și-au pierdut vremea învățînd, studiind, ca să ajungă să tragă de 1500 lei pe lună. Dragi cupluri cu probleme de fertilitate, nu mai pierdeți timp și bani pe la doctori, chemați-l direct pe Borcea și se rezolvă! În fine, să zicem că te-ai născut. Dacă nu ai ars în maternitate, dacă nu te-au mîncat cîinii în parc, dacă nu te-au omorît în bătaie educatoarele, la grădiniță sau învățătoarele la școală, dacă, după ce mai crești un pic, nu ai ars în vreun club, sau dacă nu a intrat vreo beizadea beată cu Ferrari-ul în tine, ascultă-mă bine: NU-ȚI FORȚA NOROCUL!!! PLEACĂ DIN ȚARĂ!!!
  La mulți și buni ani, dragi copii, oriunde vă veți afla!