Vând pui de caniculă

 

E cald. E o caniculă mai mică. Un pui de caniculă. Dar la fel de enervantă, poate, chiar mai enervantă decât canicula adultă. Canicula adultă zace toată ziua cu ochii întredeschiși, cu limba scoasă, gâfâind greu. E acolo. E aici. E peste tot. E previzibilă. Nu are nici o pretenție atâta timp cât o lași în pace și o hrănești cu transpirație, amețeală, atacuri cerebrale sau infarcturi. N-ai nici o șansă. Trebuie s-o accepți și să te resemnezi. Asta e. În plus, canicula adultă îți dă o serie de drepturi, ca oricine a trecut de majorat. Ai voie să folosești aerul condiționat necondiționat. Ai voie să stai pe terase, la umbră, ce naiba să faci altceva pe căldurile astea. Ai voie să cheltuiești pe ștranduri și piscine. Nu mai trebuie să ieși la plimbare, că e prea cald în timpul zilei. Ai dreptul la o ținută aproape indecentă, în public.
   Puiul de caniculă, deși nu te arde atât de tare, e mult mai enervant. Are chef de joacă. Acum e în spatele blocului, acum e în fața blocului. Acum e pe stradă, acum în mașină. Te ia când nu te aștepți, te lasă, apoi iar te ia. Nici nu poți să te plângi, dar nici să trăiești. Televiziunile stau cu codurile roșii pregătite, doar-doar or scăpa de alergat după știri. Dar până să le dea drumul pe post, s-au stricat. Din cauza căldurii.
   N-am chef de nimic, nu e nimic interesant de trăit, de gândit, de scris, de citit, de văzut, de iubit, de temut, pe o rază egală cu puiul de caniculă în creștere. 
   Arșița, fie ea mare sau mică, dilată, topește, într-un cuvânt afectează pulsul vieții, intensitatea trăirilor, diminuează importanța evenimentelor. Pentru ca o întâmplare să treacă dincolo de nepăsarea caniculară a vieții, să ajungă să afecteze emoțional spectatorii, să-i facă să uite de cele 50 de grade Celsius, trebuie să fie cu adevărat extraordinară. De ce credeți că se aruncă în aer teroriștii arabi? Din cauza căldurii. Credeți că n-au încercat să-și impună ideile și să rămână, în același timp întregi, într-o singură bucată? Nici cămilele nu i-au băgat în seamă.
   N-ai chef de nimic când e cald. Dovadă stau populațiile băștinoase, ăia cu ața-n cur din Africa, Australia și de pe insulele cu apă azurie, plină de echipe care filmează documentare despre rechini. De nu mai au loc, bieții rechini, de ei. Toți acești oameni fără McDonalds, fără smarturi și fără Idioții au talent, au rămas ca vițeii la poarta ”civilizației”, din cauza căldurii. În timp ce nordicii nu știau ce să mai inventeze, ce mobilă, mașini sau electronice să mai perfecționeze, ca să nu le înghețe coa...rnele coifurilor de vikingi, negromanii așteptau, toropiți, să cadă din copac, fructul copt. Au venit albii și i-au luat sclavi. N-au mișcat o pană. Nici o problemă. ”Ia uite, ne-au pus în lanțuri. Ce facem? / Nu știu , e prea cald acum . Mai vedem diseară. Și dacă până mâine, situația persistă, înseamnă că nu trebuie să mai mergem la vânătoare și nici la râu să cărăm apă./ Fratele N`Butu nu a fost pus în lanțuri, era în junglă când au venit albii/ Asta e, nu toată lumea poate fi în lanțuri!”
   Vestea bună e că se mai amână un pic miezul problemei. Week-endul ăsta se anunță ceva activitate atmosferică. Sper să ajungă cîțiva strochișori și pe la noi, în Moldova, să nu mai ia sudul și vestul, ca de obicei, tot ce-i roșu, la cod mă refer. Iar noi, tot cu codul verde, ca fierea. Vorba aia, codul roșu-i frate cu românul!